$$$

 Astăzi ne amintim de... Margareta Pogonat❤️

„Totul este să vrei să faci ce-ţi place să faci. Asta am făcut eu făcând actorie. Dacă vrei să-ţi faci bine meseria trebuie să depui foarte mult efort ca să fii cel mai bun. Cred că este o deviză generală pe care o are toată lumea"

Marea doamnă a cinematografiei românești face parte din galeria marilor actori şi a oamenilor extraordinari pe care i-a dat România.

„Margo”, „Cuscrele”, „Binecuvântată fii, închisoare”, „Crucea de piatră / Crucea de piatră - ultimul bordel”, „Pistruiatul”, „Lumini şi umbre”, „Convoiul”, „Visul unei nopti de iarna”, „Clipa”, „E atat de aproape fericirea”, „Regăsire”, „Gloria nu cântă”, „Pasarea sperantei ”, „Actorul şi sălbaticii”, „Oraşul văzut de sus”, „Când trăieşti mai adevărat”, „Trei scrisori secrete”, „Dragostea începe vineri”, (1972) - Sefa de echipa Marieta”, „Drum în penumbră”, „Pope Joan”, „Zestrea”, „Tinereţe fără bătrâneţe”, „Legenda”, „Meandre”, „Amintiri din copilărie”, „Lumina de iulie”, „Două lozuri”, „Pasărea furtunii” etc.

Marea actriță de teatru și film s-a născut în Iași pe 6 martie 1933. Născută dintr-un tată jurist și ofițer, mort în război în prima linie atunci când armata română a trecut Prutul. Om politic român, care a îndeplinit funcţia de primar al municipiului Iaşi în august 1921 și o mamă actriță renumită a acelor vremuri.

„Mama mea a fost actriţă. M-am născut şi am crescut în teatru. Mi se părea un lucru foarte simplu. De fapt, visam să fiu medic şi nu orice fel de medic, ci chirurg că aşa era pe vremea aceea. Copil fiind, nu-ţi dădeai seama cât e de greu. Eram născută între actori şi mi-era foarte la îndemână. S-a întâmplat să fiu nevoită să dau la facultate şi să aflu astăzi că poimâine este examenul la facultatea de teatru.

Am învăţat două poezii, am luat şi aşa am rămas în teatru. Dacă te apuci de o facultate vocaţională, de artă, de teatru, de pictură, de canto trebuie să ştii că nu este mai uşoară decât medicina sau orice altceva. Munca în artă nu se măsoară cu nimic. Te consumi din tine şi, deci, nu te economisi dacă vrei să o faci bine.

Pe studenţii mei îi învăţ ceea ce am învăţat şi eu… teatru. 

Adevărul, realitatea, sinceritatea, inventivitatea, îi învăţ să se culturalizeze, pentru că eu consider că un actor prost şi incult nu îşi mai are locul. Nu întotdeauna reuşesc, dar măcar ştiu că am încercat.

Toată viaţa am făcut sacrificii pentru teatru, în ceea ce mă priveşte, în ceea ce priveşte familia mea. Am o fiică şi o nepoată cărora le-am alocat mai puţin timp decât ar fi meritat.

Am jucat foarte mult în provincie, au fost ani de zile în care făceam naveta de dimineaţa până noaptea târziu.

Mă felicit pentru răbdare şi pentru perseverenţă. Oricât de multe greutăţi am întâmpinat, am mers cu perseverenţă înainte şi am ajuns nu chiar acolo unde mi-am dorit, dar nu mă pot plânge”

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1959, la clasa profesorului Alexandru Finți, unde prin seriozitate, multă muncă, talent și creativitate a rămas ca profesor, învătând studenții de astăzi să fie sinceri, inventivi și să realizeze că munca în teatru înseamnă imense sacrificii. A fost căsătorita, divorțată, a trait o dramatică poveste de iubire cu partenerul ei Cornel Coman din filmul „Drum în penumbră" (pentru care primeşte Premiul ACIN de interpretare în 1972)...

După absolvirea Facultăţii de Actorie, a jucat pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani, pe scena Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, apoi pe cea a Teatrului „Toma Caragiu” din Ploieşti, realizând diverse personaje. Din 1974 a intrat în trupa Teatrului „Nottara”, având roluri în spectacolele „O noapte furtunoasă”, „Casa Bernardei Alba”, „Pensiunea doamnei Olimpia”, „Copiii Soarelui”, „Jocul”, „Oameni feluriţi”, „Clipa”, „Dansul morţii” etc.

Conștientă că filmul i-a adus celebritatea necesară prin expresivitatea interpretarii sale, a avut câteva creații memorabile în filme cum ar fi: „Meandre”, „Drum în penumbră”, „Apoi s-a născut legenda”, „Zestrea”, „Actorul și sălbaticii”, „Pope Joan”, „Crucea de piatră”, „Margot” etc. Rând pe rând, talentata actriță a fost frumoasă, cuceritoare, seducătoare, grațioasă, serioasă și femeie de casă, neincetate metarmorfoze conform rolurilor interpretate.

După 1990 Margareta Pogonat a fost profesor de actorie la Universitatea „Spiru Haret”, având respectul şi dragostea studenţilor pe care îi învăţa ceea ce a învăţat şi ea – teatru.

A regizat spectacole ca „Cineva are să vină” de Jon Fosse şi „Caii la fereastră” de Matei Visniec, la Teatrul Nottara, „Gustul mierii” de Shelagh Delaney sau „Doi pe un balansoar” de William Gibson, la Universitatea Spiru Haret.

Cifrele de audiență cresc și sunt de partea actriței în serialul Tv „Cuscrele" unde alături de alți monștri sacri ai teatrului și filmului românesc , dovedește încă o dată adevarata măiestrie interpretativă.

În 1967 i s-a acordat medalia Meritul Cultural clasa I „pentru merite în domeniul artei dramatice”. 

Margareta Pogonat a obţinut premiul Asociaţiei Cineaştilor din România înainte de 1990, iar în 2009, la Gala UNITER primea Premiul pentru întreaga activitate, acordat de Senatul Uniunii Teatrale din România. Are o stea, după modelul american Walk of Fame, în Ploieşti, alături de marii actori Toma Caragiu şi Ştefan Bănică.

Marea doamnă a cinematografiei românești, Margareta Pogonat a murit pe 11 mai, 2014, la vârsta de 81 de ani.

„A fost o femeie superbă, puternică, o actriţă mare” - Stela Popescu