$$$

 S-a întâmplat în 1 mai 1359: La această dată, avea loc recunoaşterea Mitropoliei Ţării Româneşti de către Patriarhia din Constantinopol. În 1359, după luni întregi de eforturi ale voievodului Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol recunoştea Mitropolia Ţării Româneşti, cu sediul la Curtea de Argeş. Basarab I a intrat în istorie ca întemeietorul Ţării Româneşti şi ctitor de biserici, însă recunoaşterea Mitropoliei Ţării Româneşti se leagă însă de numele fiului său, Nicolae Alexandru, care a domnit timp de 12 ani, între 1352 şi 1364. Acesta l-a chemat la curtea sa pe mitropolitul Iachint din Vicina, oraş de la gurile Dunării, unde exista deja o mitropolie ortodoxă în subordonarea Constantinopolului. Voievodul Nicolae Alexandru a solicitat recunoaşterea de către Patriarhia de la Constantinopol a acestei mitropolii la Curtea de Argeş pentru a cuprinde întreg teritoriul Ungrovlahiei. Strădaniile lui vor fi încununate de succes. 

La început de mai 1359, Sinodul Constantinopolitan, Patriarhul Calist şi împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul au aprobat solicitarea voievodului Nicolae Alexandru Basarab, numindu-l pe Iachint „păstor legiuit a toată Ungrovlahia cu rangul de mitropolit preacinstit, spre binecuvântarea şi îndreptarea duhovnicească a domnitorului, copiilor lui şi a întregii sale domnii”.Iachint de Vicina a fost ierarh ortodox (născut probabil spre sfârșitul secolului al XIII-lea), care a fost ultimul mitropolit al Vicinei și primul mitropolit al Ungrovlahiei. Iachint a urmat la Vicina mitropolitului Chiril, titular al sediului între 1347 și 1348. Iachint nu a fost multă vreme perihoret la exarhia din Vicina, deoarece din 1359 se mută la Curtea de Argeș. La Sinodul din Constantinopol, patriarhul Calist I al Constantinopolului dispune ca perihoretul vicinean să devină păstorul duhovnicesc al tuturor românilor din Dobrogea și Țara Românească. Astfel, Eparhia din Vicina dispare și ia ființă o nouă mitropolie românească, cunoscută sub numele de Mitropolia Ungrovlahiei, Iachint devenind astfel primul mitropolit al Țării Românești.

Trebuie subliniat un detaliu important, acela că hotărârea Sinodului Patriarhiei ecumenice din mai 1359 nu a creat o situaţie nouă, precum în cazul popoarelor nou convertite la creştinism, ci este vorba de o reorganizare în sânul aceleiaşi Biserici ortodoxe, prezente de secole pe acest teritoriu. Ulterior, la 1370, în vremea domniei lui Vlaicu Vodă, ia nastere o a doua mitropolie în Ţara Românească, Mitropolia Severinului, cuprinzând ţinuturile din dreapta Oltului, însă ea nu va dura decât o jumătate de secol, până la moartea lui Mircea cel Bătrân, când ţinutul Severinului a fost luat în stăpânirea regilor maghiari, iar mai apoi a turcilor. Mitropolitul Iachint se va bucura de o cârmuire lungă şi rodnică, timp de 13 ani, până în 1372. Primul mitropolit al Ţării Româneşti, preasfinţitul „chir Iachint” de la Vicina, se mutase, de fapt, de ceva vreme la curtea voievodului muntean, unde era „foarte bine privit”, după cum arată scrisoarea din anul 1359 a patriarhului către Nicolae Alexandru. Iachint s-a stins din viaţă în 1372, fiind îngropat lângă biserica mitropolitană de la Curtea de Argeş, iar pe 8 iulie 2008 a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română.

Surse:

https://litere.uvt.ro/litere-old/pdf/Istoria%20Bisericii%20Romanesti%20I.24.03201401.pdf

https://www.academia.edu/5731331/Domni_si_ierarhi_in_Tarile_Romane_sec_XIV-XV_I-V_

http://www.apostolia.eu/articol_204/infiinţarea-mitropoliei-Ţarii-romaneşti.html

http://www.bibnat.ro/dyn-doc/publicatii/pagini%20din%20istoria%20monahismului%20ortodox.pdf

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2018/05/01/1-mai-1359-patriarhia-din-constantinopol-a-recunoscut-mitropolia-tarii-romanesti-cu-sediul-la-curtea-d e-arges/