***

 15 august: Adormirea Maicii Domnului

Apostolul: Filipeni 2, 5-11; Evanghelia: Luca 10, 38-42; 11, 27-28

În această sfântă zi, Biserica drept-măritoare cinstește Adormirea Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, lăudând-o ca pe Împărăteasa Cerului, ca pe cea mai mare făcătoare de bine a noastră și ca pe ceea ce ne-a deschis porțile fericirii veșnice.

Adormirea Maicii Domnului a fost fără durere, iar trupul ei neprihănit de păcat a fost așezat în mormânt nou, săpat în stâncă, de unde, conform unei pioase tradiții, la trei zile după adormirea ei, Sfânta Fecioară a fost ridicată cu trupul la cer și așezată pe tron, lângă Împăratul Slavei, la înălțimea la care o vor ferici toate neamurile în veci.

Însuși Duhul Sfânt, prin gura prorocului David, a vestit-o pe Maica Domnului Împărăteasă mai înaltă decât toate puterile cerești stând lângă Cel Atotputernic: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumusețată” (Psalm 44, 11). Și tot despre slava cerească în care a fost așezată Maica Domnului, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan mărturisește: „Și s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveșmântată cu soarele, și luna era sub picioarele ei și pe cap purta cununa din douăsprezece stele...” (Apocalipsa 12, 1).

Maica Domnului nu a fost niciodată egalată de cineva, nici în cer, nici pe pământ. Numai Dumnezeu este mai presus de ea și am putea spune că însuși Hristos-Dumnezeu s-a coborât mai jos decât ea, căci a ales-o ca Maica a Lui din care să se întrupeze și din al cărei piept să se hrănească.

Nimic nu este mai drept și mai cuviincios, decât a o preacinsti pe Maica noastră a creștinilor, pe aceea pe care Hristos-Dumnezeu și-a făcut-o maică Lui și pe care nouă ne-a făcut-o ocrotitoare și mijlocitoarea către El.

Măicuța Domnului este scăparea noastră din nevoi, apărătoarea noastră în primejdii, mângâietoare în suferințe, mijlocitoare către Dumnezeu, scara noastră către cer și scăparea păcătoșilor care se întorc cu căință la Fiul Său.

Sfinții Părinți spun că nu se cuvenea ca trupul ei, din care S-a întrupat Dumnezeu-Cuvântul, să rămână în mormânt și să fie dat stricăciunii. Și, după cum trupul ei a rămas fără stricăciune, adică feciorelnic, în timpul nașterii lui Hristos din ea, tot așa a rămas trupul ei fără stricăciune întru adormirea și mutarea ei de la viața pământească la viața cerească.

Maica Domnului a fost mutată, cu trupul proslăvit la ceruri, la viața de veci, ca o pârgă a întregii omeniri, ea fiind dusă de îngeri în Rai, de unde se roagă de-a pururi pentru noi.

Adormirea Maicii Domnului fiind de fapt mutarea ei la viață, după cum reiese și din troparul sărbătorii: „Mutatu-te-ai la viață ceea ce ești Maica Vieții”, această sărbătoare nu este zi de întristare, ci zi de bucurie.

Sărbătoarea de astăzi este prilej de sfântă rugăciune în biserici pentru ca Dumnezeu, prin mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, tinerelor fete să li se descopere bucuria și demnitatea viețuirii în curăție, tinerelor femei binecuvântate în Taina Cununiei să le arate frumusețea viețuirii alături de soț și bucuria nașterii de prunci, mamelor să le hărăzească înțelepciunea și dăruirea necesare creșterii copiilor, iar soților dragoste, devotament și fidelitate față de propria familie, în așa fel, încât fiecare să sporească darurile și binecuvântările primite de la Dumnezeu.

Se cuvine, așadar, ca în aceasta zi să lăsăm totul deoparte și, împreună, la Sfânta Liturghie, să ne bucurăm mulțumind și cerând ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Maria, peste întreaga lume, peste neamul nostru românesc, peste familiile noastre și peste fiecare dintre noi în parte, purtători sau nu ai preasfântului sau nume.

*

Troparul Adormirii Maicii Domnului: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Sculatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale, izbăvești din moarte suf letele noastre.”