***

 Marea campioana la aruncarea discului, Lia Manoliu, a decedat neaşteptat la nici 66 de ani, pe 9 ianuarie 1998.

  Lia Manoliu, de profesie inginer electroenergetician, a reuşit să câştige, la 36 de ani, în cadrul întrecerilor atletice de la Jocurile Olimpice din 1968, găzduite de Ciudad de Mexico, primul şi singurul aur olimpic românesc din istoria aruncării discului. Alegerea capitalei Mexicului drept gazdă a ediţiei a XIX-a a Jocurilor Olimpice a dat naştere la numeroase controverse, motivul invocat fiind altitudinea de 2.300 de metri, înălţime la care există în atmosferă cu 30% mai puţin oxigen decât la nivelul mării. Ciudad de Mexico a avut trei contracandidate, Detroit (Statele Unite ale Americii), Lyon (Franţa) şi Buenos Aires (Argentina), iar decizia a fost luată la 18 octombrie 1963, în oraşul german Baden-Baden. Întrecerile s-au desfăşurat între 12 şi 27 octombrie 1968, fiind precedate de masacrul de la Tlatelolco, unde sute de studenţi au fost ucişi de forţele de securitate mexicane, cu zece zile înainte de ceremonia de deschidere. Pentru prima oară flacăra olimpică a fost aprinsă de o femeie, Norma Enriqueta Basilio de Sotelo, dar au fost efectuate şi primele teste de sex pentru femei, ceea ce a dus la retragerea din activitate, înaintea Jocurilor Olimpice, a multor campioane. Tot în 1968 a fost consemnată pentru prima oară testarea antidoping (narcotice, stimulante), prima descalificare fiind cea a suedezului Hans-Gunnar Liljenwall (pentatlon modern), pentru consum excesiv de alcool. Cea mai populară sportivă a Jocurilor a fost gimnasta cehoslovacă Vera Caslavska. Cu două luni înainte de Olimpiadă, în urma invaziei sovietice în Cehoslovacia, Caslavska a fost forţată să stea ascundă trei săptămâni, după care a câştigat patru medalii de aur şi două de argint. La masculin, americanul Dick Fosbury, necunoscut înainte de competiţie, a revoluţionat săritura în înălţime, câştigând medalia de aur cu ceea ce avea să fie cunoscută drept “Fosbury flop”. Protest inedit al americanilor Sportivii americani de culoare au găsit un mod original de a protesta împotriva segregării rasiale din Statele Unite. La ceremonia de acordare a medaliilor, americanii Tommie Smith şi John Carlos, medaliaţi cu aur şi bronz la 200 m plat, au ridicat pumnul în care aveau o mănuşă neagră şi au simulat spânzurarea în timpul intonării imnului Stelor Unite. Pentru acest fapt, ei au fost expulzaţi din Satul Olimpic. La Jocurile Olimpice de la Ciudad de Mexico au participat în total 5.516 sportivi, din 112 ţări, dintre care 781 femei şi 4.735 bărbaţi care s-au întrecut în 172 de probe din 18 discipline sportive: atletism, canotaj, baschet, box, caiac-canoe, ciclism, scrimă, fotbal, gimnastică, haltere, hochei, lupte, nataţie, pentatlon modern, echitaţie, tir, volei, sporturi nautice. În clasamentul pe medalii, primul loc a fost deţinut de Statele Unite, 45 de medalii de aur, 28 de argint, 34 de bronz, locul al doilea Uniunea Sovietică, 29 de medalii de aur, 32 de argint, 30 de bronz, locul al treilea Japonia, 11 medalii de aur, 7 de argint, 7 de bronz. Reprezentanţii României au cucerit mai multe medalii (4 de aur, 6 de argint şi 5 de bronz  - locul 12 pe naţiuni) decât la Tokyo. Ei au întrecut, ca număr de medalii obţinute, câteva ţări cu bogate tradiţii sportive, ca Anglia, Cehoslovacia, Suedia, Canada, Elveţia, Finlanda. Bilanţul ţării noastre pe medalii a fost următorul: Viorica Viscopoleanu (aur) - atletism (săritura în lungime), Lia Manoliu (aur) - atletism (aruncarea discului), Serghei Covaliov (aur) - kaiac-canoe, Ivan Patzaichin (aur) - kaiac-canoe, Ionel Drâmba (aur) - scrimă (floretă), Mihaela Peneş (argint) - atletism (aruncarea suliţei), Ileana Silai (argint) - atletism (800 m), Anton Calenic (argint) - kaiac-canoe, Dimitrie Ivanov (argint) - kaiac-canoe, Haralambie Ivanov (argint) - kaiac-canoe, Mihai Ţurcaş (argint) - kaiac-canoe, Ion Baciu (argint) - lupte greco-romane (57 kg), Marcel Roşca (argint) - tir (pistol viteză), Calistrat Cuţov (bronz) - Box (categoria 60 kg), Viorica Dumitru (bronz) - kaiac-canoe, Nicolae Martinescu (bronz) - lupte greco-romane (97 kg), Simion Popescu (bronz) - lupte greco-romane (63 kg), Ileana Drâmba (bronz) - scrimă (floretă echipe), Ana Pascu (bronz) - scrimă (floretă echipe), Ecaterina Stahl (bronz) - scrimă (floretă echipe), Olga Szabo (bronz) - scrimă (floretă echipe), Maria Vicol (bronz) - scrimă (floretă echipe). Manoliu era fiica unor profesori de filosofie După reuşitele Iolandei Balaş, la înălţime (1960 şi 1964) şi Mihaelei Peneş, la suliţă (1964), la ediţia mexicană a fost rândul Liei Manoliu şi Vioricăi Viscopoleanu să iasă la rampă. Născută la Chişinău, pe teritoriul actualei Republici Moldova, la 25 aprilie 1932, Lia Manoliu era fiica profesorilor de filosofie Alexandrina şi Ion Manoliu. Elevă a Liceului „Regina Maria” din Capitală, ea a abordat cu uşurinţă numeroase discipline sportive şi a făcut performanţă în tenis de masă, baschet şi volei. Componentă a echipei de baschet Ştiinţa Bucureşti, actuala legendă a sportului românesc a fost convocată în echipa naţională, iar în palmaresul său se regăsesc un titlu de campioană pe echipe la tenis de masă şi trei titluri la volei. Întâlnirea cu farfuria „magică” s-a produs abia la vârsta de 17 ani, în primăvara anului 1949, când într-un concurs organizat pe Stadionul Republicii a aruncat discul la 23, 24 metri. A lucrat la IPROMET Bucureşti Absolventă a Facultăţii de Energetică a Institutului Politehnic Bucureşti (1956), Lia a lucrat o bună perioadă ca inginer electroenergetician la IPROMET Bucureşti. De amintit este şi faptul că a absolvit o şcoală de ziarişti sportivi organizată de ziarul „Sportul Popular”. Cunoscută pentru rigurozitatea ei, pentru viaţa sportivă pe care o ducea, a reuşit să concureze până la 40 de ani, participând la şase ediţii ale Jocurilor Olimpice. O performanţă extraordinară, care a fost menţionată în Cartea Recordurilor şi care a fost mai apoi egalată, la noi, de canotoarea Elisabeta Lipă. Medaliată cu bronz la ediţiile din 1960 (Roma) şi 1964 (Tokyo), a reuşit să obţină titlul olimpic în 1968, la Ciudad de Mexico. Ea a mai ocupat locul 6 în 1952 (Helsinki), respectiv 9 în 1956 (Melbourne) şi 1972 (München). În finala victorioasă, discul lansat de Lia Manoliu a zburat 58,28 metri, în urma româncei clasându-se Liesel Westermann (Germania / 57,76 metri) şi Jolan Kleiber (Ungaria / 54,90 metri). Întrebată de ziarişti, simplu, „Cine sunteţi?”, ea a răspuns plină de modestie: „O sportivă care a eşuat adesea şi câteodată a reuşit. Am pierdut de nenumărate ori, păstrând totuşi dragostea de sport”. Ulterior, ea a fost distinsă cu Trofeul „Fair-Play”, de către UNESCO, în 1974, precum şi cu Ordinul Olimpic „Colanul de Bronz”, în 1975, a devenit membru al Comisiei pentru Academia Olimpică din cadrul Comitetului Internaţional Olimpic, membru al Comitetului Executiv al Asociaţiei Comitetelor Olimpice Naţionale, precum şi preşedinte al unei grupe de lucru pentru problemele sportivilor de performanţă din cadrul acestui for. În 1990, pe fondul schimbării de regim, a fost aleasă şi preşedinte al Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, for al cărui vicepreşedinte era încă din 1973.  Confruntată cu numeroase probleme de sănătate, Lia Manoliu s-a stins din viaţă în 1998, la nici 66 de ani. Serviciile aduse sportului n-au fost însă uitate, principalul complex sportiv din Bucureşti, precum şi fostul Stadion „23 August” primind numele ei.. .