***

 ȘAPTE ANI DE-ACASĂ

Și eu sunt purtător de uniformă!

Și pionier am fost! Aveam cravată.

În clasă era liniște enormă!

Azi cu tristețe spun „a fost odată”!

Iertați-mi și curajul și ideea

De-a învia o epocă frumoasă!

Nici azi când îmi zâmbește vârsta-a treia,

Nu mi-am pierdut „cei șapte ani de-acasă”!

Se învăta pe cărți cu file roase,

În bănci fără brizbrizuri și sertare!

Nu neg că am avut și nota șase,

Dar totdeauna zece la purtare!

Clasa n-avea prea multe „acareturi”!

O tablă, patru lămpi și niște cretă!

Nu ne trăgeam cu dascăli de șireturi,

Nici când stăteam pe jos, la o șuetă!

N-aveam odaia mea! Toți laolaltă

Împărțeam două paturi și o masă,

Nici mare, nici prea scundă, nici înaltă,

Dar nu ne risipeam de lângă casă!

Dacă mă întrebați care e partea

Pe care-aș vrea-o azi să se repete,

E școala, școala-aceea-n care cartea

Nu s-a întors cu fața la perete!

Constantin Mosor, 04 august 2021, Bli dari.

*Vă rog mult distribuiți!