***

 Mă simt de o vreme așa de străin

Și parcă nimic nu mai are temei,

În suflet, pe rând, durerile vin...

Tot mai străin le sunt și copiilor mei!

Nimic nu doare ca singurătatea,

E greu când îi ești singurătății supus

Și când te mai apasă și nedreptatea,

Mai simți în suflet o durere în plus!

O viață de om am muncit pentru țară,

Iar acum când nu mai dau niciun rod,

Îi sunt chiar și țării mele povară,

Am ajuns să le fiu tuturor incomod!

Nu mai sunt nici pe mâinile mele stăpân,

Iar azi când mă doare în piept asfințitul,

Vă salută cordial, Cetățeanul bătrân,

Ce resemnat își așteaptă sfârșitul !

Dorel Mărgan ✍️