STRĂBUNII
Străbunii nu purtau costum de baie!
Ei se bronzau cu coasele sau, seceri!
Casele cu o singură odaie,
Erau pentru odihnă, nu întreceri!
Străbunii-aveau piscinele sub paturi!
Nu se temeau de zilele amare!
Suflete, nu-i așa că nu te saturi
Să-ți povestesc cum trăia „mama mare”?
Străbunii roboteau pe lângă case!
Nu se plimbau la mare sau la munte !
Zilele erau grele, dar frumoase!
Iubirile se sărutau pe frunte!
Străbunii aveau fii și aveau fiice!
„Casa fără copii, zicea bunica,
E tristă ca un pai fără de spice!
Nu ai copii pe lume...n-ai nimica”!
Străbunii nu călcau pe jurăminte,
Nu-și alungau iubirile de-acasă!
Oriunde, înapoi și înainte,
Muierea lor era cea mai frumoasă!
Străbunii nu poceau vorbele-n gură!
Făcându-se că nu mai știu română!
Ei n-aveau cai de fier pe bătătură,
Iar apa avea urme de fântână!
Străbunii învățau și școala vieții,
La care-adăugau doar patru clase.
Astăzi ne numărăm analfabeții
De dincolo de diplome lucioase!
Străbunii nu-și vindeau înțelepciunea,
Ci, i-o împrumutau celui ce n-are!
Mai bine decât dânșii nimeni nu ne-a
Iubit! Deci, ridicați-vă-n picioare!
Autor: Constantin Mosor
Foto: Pinterest
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu