$$$

 Martie

Otilia Cazimir 

E-atâta primăvară-n noi, iubite!

Şi-n toţi fiorii care tremură-n natură, 

Şi-n zâmbetul ce-ţi flutură pe gură

Se-mbrăţişează visurile noastre tăinuite…

Ridica-ţi ochii… în adânca strălucire

A-ncremenit o horhotă de nor subţire

Şi-acum îşi mistuie-n albastru forma fină

Şi nu rămâne-n marea de lumină

Decât un punct ce-n aer se ridică, 

Săgetătorul zbor de rândunică.

În iarba crudă-şi joacă umbrele subţiri

Mlădiţe verzi şi lungi de trandafiri.

Pluteşte-n atmosfera liniştită

Parfumul vag de floare nenflorită, 

Că liliecii îşi ridică-n soare

Boboci mărunti, ciorchine zâmbitoare, 

Iar din corole albe şi fragile

Se-nalţă, greu, parfumul de zabile.

Mi-e sufletul împrăştiat în toată firea…

Sub ochii umezi care-mi caută privirea, 

Se-mbată ca o floare pe tulpină

De rouă, de parfum şi de lumină.