@@@

 AMAGIRE

Adrian PĂUNESCU 

Şi iar a venit primăvara,

Şi iar ne minţim că-i frumos,

Şi iar frunzele urcă scara,

Şi-i verde pământul pe jos.

Şi iar calendaru-nfloreşte

Şi câinii ne-aud pe la stâni,

Dar vai, tot acum, pe muţeşte

Mor grabnic atâţia bătrâni.

Dar bine-ai venit, amăgire,

Mai stai, mai durează un pic,

Această minţită iubire

Oricum e mai mult ca nimic.

Vin nopţile scurte de vară

Şi păsări se-ntorc de la sud,

Dar dacă e ultima oară

Iluzia verdelui crud?

Cu lanţuri legate de glezne,

Oricît de lumină ar fi,

Noi mergem de-a pururi prin beznă,

Mereu nelegitimi copii.

Mereu în aceeaşi clipită

Urât şi frumos, mort şi viu,

Ne paşte o soartă cumplită,

Nimic nu-nţeleg cei ce ştiu.

Şi iar a venit o părere,

Şi iar va pleca înapoi,

Prea mare impozit ne cere

Că ninge în suflet la noi.