$$$

 “Acest om… nu putea spune un cuvânt care să depăşească limitele bunei măsuri…Unii l-au taxat ca indiferent, fără ca să discearnă – în pudica sa rezervă – căldura prieteniei”.

  Sunt cuvintele violonistei Hélène Jourdan-Morhange ce îl descriu pe prietenul său Maurice Ravel, personaj discret şi elegant. Însă sub această aparenţă de sobrietate se ascundea un temperament plin de umor.

MAURICE RAVEL s-a născut la Ciboure, pe 7martie 1875, în Ţara Bascilor; tatăl era de origine elveţiano-savoiardă iar mama – din Ţara Bascilor. Atracţia compozitorului pentru sonorităţile hispanice se explică astfel prin ADNul basco-hispanic. Însă micul Maurice nu a petrecut în Ţara Bascilor decât puţin timp, părinţii venind la Paris chiar în anul naşterii sale

Cercurile mondene ale vieţii de adult i-au intersectat drumurile cu muzicienii hispanici ai vremii. A devenit prieten cu pianistul Ricardo Viñes, i-a cunoscut pe Isaac Albéniz şi Manuel de Falla, doi compozitori care s-au inspirat intens din folclorul natal iberic.

Departe de a fi un elev model,

Maurice Ravel a intrat la conservatorul parizian în 1889 pentru a studia pianul şi armonia. Deşi profesorii i-au recunoscut unanim talentul, nu a obţinut niciun premiu sau distincţie importantă în primii ani de studiu; în concluzie a abandonat cursurile.

Scutit de serviciu militar

Prea fragil, prea scund: Maurice Ravel este scutit de serviciu militar din cauza fragilităţii fizicului său. Departe de el gândul de a se sustrage angajamentului militar, dimpotrivă…La începutul Primului Război Mondial, compozitorul nu visează decât la un singur lucru: să plece pe front.

Refuzat de aviaţie, ajunge în cele din urmă să conducă un camion, în martie 1916. În scrisorile trimise părinţilor, Şofer Ravel (cum se numeşte singur) povesteşte peripeţiile pe care le îndură cu camionul său, botezat ‘Adélaïde’. Aventurile durează până când muzicianul se îmbolnăveşte (în acelaşi an 1916) şi trebuie să revină la Paris.

În 1920, Maurice Ravel află că va primi Legiunea de onoare, cea mai înaltă decoraţie franceză. Compozitorul o refuză. “A consimţi să fii decorat este a recunoaşte statului dreptul de a te judeca” – declară compozitorul. Dacă motivul exact al refuzului rămâne necunoscut, ne putem gândi totuşi la o ipoteză a unui Ravel liber-cugetător, un pic înclinat către ideile naţionaliste.

Eternul celibatar

Misterul a planat asupra vieţii amoroase a lui Maurice Ravel. A avut prietene foarte apropiate, precum violonista Hélène Jourdan-Morhange căreia i-a dedicat Sonata pentru vioară în 1927… sau dansatoarea Ida Rubinstein, pentru care a scris Bolero-ul. Dincolo de aceste nume, discreţia şi misterul rămân neştirbite. 

Dansatoarea rusă Ida Rubinstein a fost unul dintre idolii feminini din La Belle Epoque

Sfârşit trist al vieţii

Sănătatea i se deteriorează din vara anului 1933, iar Ravel are probleme: nu mai poate să scrie, vorbeşte cu greutate dar capacităţile intelectuale îi rămân intacte. O boală neurodegenerativă pare a fi diagnosticul… În decembrie 1937 acceptă, nu fără reticenţe, o intervenţie chirurgicală sub hipnoză, pentru extirparea unei tumori cerebrale. Supravieţuieşte intervenţiei însă câteva zile mai târziu alunecă într-o comă profundă din care nu se va mai trezi. Se stinge la 28 decembrie 1937, la 62 de ani.