joi, 20 martie 2025

$$$

 Din ponticele netrimise ale lui Ovidiu

________________________________________


„Ovidiu a scris şi o operă în limba populaţiei locale (geţi, sciţi),care ar fi fost de mare importanţă pentru filologia limbii române, dar care, din păcate, s-a pierdut...”


Eu te salut, Tiberius, c-un gând şi c-o scrisoare,

uitate de speranţă la Pontul Euxin,

salut lumina Romei, ce pâlpâie şi moare

în ochii-aproape orbi de lacrimi şi de chin.


Sunt obosit, auguste, să-ţi tot cer îndurare,

rănile din genunchi-mi, ajuns-au pân-la os,

indiferenţa Romei, da, încă mă mai doare,

dar Dacia mă-nvaţă acum, să mor frumos.


M-aţi alungat, laconic, pe-un urgisit tărâm,

(Bătrân sunt eu, sau iernile aici sunt prea lungi şi prea reci?)

în ţara oamenilor-lupi, mereu o să rămân,

un lup devin şi eu, însingurat, pe veci.


Spuneţi că geto-dacii-s needucaţi, barbari,

ciudaţi şi cruzi, şi-aruncă războinicii în suliţi,

dar de-aţi cunoaşte bine acest popor, măcar

pe sfert, aţi ştii că singuri vă minţiţi.


Ei nu au un Apollo, un Jupiter, un Marte,

la care să se-nchine pe rând, în ceasul greu

şi nu clădesc altare peste credinţe sparte,

Cel Bun şi Drept, Zamolxis, le este unic zeu,


dar pentru ei, credinţa-i piatră de temelie,

nu-şi aleg panteonul după vreun interes,

fericiţi îşi dau viaţa, Zamolxis îi învie

mai buni şi mai puternici, după ce i-a ales.


Tot mai visezi armate, să dea pe-aici o raită?

Pierdute-s prin hăţişuri neamuri întregi de sciţi!

N-au putut ei s-o prade, că Dacia-i o haită

şi dacii sunt ca lupii de bravi şi de uniţi.


Nu-ţi încerca, Tiberius, şansa cu daco-geţii,

pluteşte mai departe-n seninul tău Capri,

Dacia-i o cetate, Carpaţii-i sunt pereţii,

cei ce intrară-n dânsa, nu mai ieşiră vii.

...

Sunt exilat pe drept, sau sunt trimis iscoadă?

...sunt cam greu geto-dacii de prins, de încolţit...

că Dacia-i de aur, o ştie lumea toată,

s-o vândă, v-aşteptaţi, de la un surghiunit?


Pândeşti cu ochi de-acvilă, Tiberius, ţara lor,

vrei să-ţi măreşti imperiul, vrei să le fii destin,

aştepţi ultima veste...am scris-o-n limba lor,

vino şi ţi-o ia singur, din Pontul Euxin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

&&&

 Cel mai înțelept SFAT de la o străbunică: ”Niciodată nu pedepsiți copiii pentru pozne.” Când eram mică, mama mă pedepsea pentru orice greșe...