***

 Se duc părinții noștri buni

Se duc părinții noștri dragi...

Poate-ar mai sta. Dar nu mai pot

Să țină-n piept atâția ani.

Prea greu atârnă-n pieptul lor,

În care-au strâns atâta dor...

De prea mult timp, rămași orfani,

Se duc cu primăveri cu tot!

Se duc părinții noștri sfinți...

Au strâns atâtea rugăciuni,

Încât, făcut-au pod spre cer!

Se duc cu tot cu primăveri,

Și lasă-n urmă doar tăceri.

În inimile noastre, ger,

Și-n suflet, lacrimi și furtuni.

Dar cine mi i-a-ngenunchiat?!

Și cine-a smuls din ochii lor

Lumina lumii de-nceput

În care, toate-și aveau rost?!

Se duc de parcă nici n-au fost...

Plăti-vom greu acest tribut:

Cu lacrimi de suspin și dor.

Îmi vreau părinții înapoi!

Pe toți părinții chinuiți,

Smeriți, umili, trudind mereu...

Nici un război n-a fost al lor!

Răscumpăr viața tuturor!

Prea repede-au plecat la sfinți

Cu jalbă, către Dumnezeu.

Se duc părinții noștri buni...

Și-aș vrea să pot, de drag și dor,

Să le răsplâng durerea lor

Cu lacrimă și rugăciuni.

Sătui de ierni și de poveri

Se duc cu tot cu primăveri.

✍️Maria Apăvăloaie-Lungu 

( din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)