$$$

 Mi-e dor de tine, mamă!...

Pe-a timpului cărare, pe-o aripă cernită,

S-a stins o mândră stea, măicuța mea iubită,

Și mi-a lăsat în suflet durere infinită,

Ce nu pot să o șterg nici cu apă sfințită,

A plâns-o și cerul, cu lacrimi multe, grele,

Ca să mi mai liniștească dorurile mele,

Și luna apărea din ceața deasă, tristă,

Când mă vedea plângând pe-a casei mele prispă,

Trecut-au cu greu anii, dar dorul mi-a rămas,

În sufletul cernit a făcut veșnic sălaș,

Aș vrea să o găsesc, dorul să îmi potolesc,

Dar unde să o caut, pe unde s-o-ntâlnesc?

Am strigat-n zările toate, n-a auzit,

În miazăzi, miazănoapte, chiar și-n asfințit,

Pe ape -nvolburate am chemat-o mereu,

Mi-a răspuns din depărtare un rece ecou,

Speranțe nu mai am decât la Dumnezeu,

Doar El mă liniștește când îmi este greu,

Măcar în vis s-o văd, să trăiesc fără teamă

Și să-i pot spune iar:-"MI-E DOR DE TINE, MAMĂ!

  

✍️ Smeada Zina Marchidanu