$$$

 Jumbo, elefantul superstar, alcoolic care a murit într-un accident de tren

Despre elefantul Jumbo se poate spune că a fost primul animal superstar din lume. Milioane de oameni au mers să vadă cel mai mare elefant din lume, mai întâi la grădina zoologică din Londra și apoi la Circul „Barnum & Bailey”, din SUA.

A fost cel mai iubit animal al acelor vremuri, însă povestea sa este tragică, fiindcă a sfârșit lovit de un tren pe când avea 24 de ani.

Elefantul Jumbo s-a născut în 1860, undeva la granița de azi dintre Sudan și Etiopia. Când avea numai doi ani, mama sa a fost ucisă de vânătorii din Sudan.

Jumbo a fost capturat și vândut unui dealer de animale italian, Lorenzo Casanova, care făcea trafic cu animale africane. Micul elefant a locuit mai întâi la grădina zoologică din Paris, „Jardin des Plantes”, până în 1865, când a fost cumpărat de grădina zoologică din Londra, unde a fost botezat „Jumbo”.

La acea vreme, oamenii erau dornici să afle mai multe despre fauna africană. Mulți erau familiarizați cu elefanții asiatici, însă cei africani erau mai mari și mai puțin comuni, iar Jumbo a făcut senzație.

A fost dat în grija lui Matthew Scott, un burlac care avea puțin peste 30 de ani, care părea că se înțelege mai bine cu animalele decât cu oamenii. Cei doi s-au înțeles de minune și au devenit buni prieteni, dacă se poate spune așa.

Adeseori, Scott dormea în îngrăditura elefantului, după ce împărțea cu acesta o sticlă de whisky. Da, lui Jumbo îi plăcea alcoolul. Pe lângă whisky-ul pe care îl împărțea cu Scott, lui Jumbo îi plăcea să bea câte un butoiaș de bere în timpul zilei.

Elefantul a crescut până la înălțimea de aproape 3.3 metri și greutatea de cinci tone și stârnea curiozitatea tuturor. Oamenii îl iubeau, mai ales copiii, care îl călăreau.

Winston Churchill și Theodore Roosevelt s-au numărat printre copiii care l-au călărit pe Jumbo. Însă elefantul, deși era sociabil, nu se bucura de viața la grădina zoologică.

S-a lovit de pereți și și-a rupt ambii fildeși și, atunci când aceștia au crescut din nou, i-a sfărâmat. Comportamentul lui nu era înțeles atunci și mulți se temeau că va deveni agresiv, deși agresivitatea sa se manifesta noaptea, când animalul se afla singur în îngrăditura lui.

David Attenborough, autorul unul film documentar despre viața lui Jumbo, a spus că elefantul era „un personaj de tipul Jekyll și Hyde”. Temându-se că ar putea răni pe cineva, Abraham Dee Bartlett, administratorul la grădina zoologică din Londra, credea că singura soluție rămasă era împușcarea elefantului.

De asemenea, se temea că Jumbo, care avea 16 ani în 1881, ajunsese la adolescență și trecea prin perioada anuală de creștere a testosteronului care îi determină pe elefanții masculi să se împerecheze.

Elefantul Jumbo a murit după ce a fost lovit de un tren de marfă

Din fericire, a venit o ofertă din partea lui P. T. Barnum, un american care avea o afacere prosperă în domeniul circurilor de animale și ciudățenii, care le-a oferit londonezilor 2.000 de lire pentru elefant.

Așa că, în 1882, elefantul a fost vândut circului „Barnum & Bailey”. Se pare că singurul mulțumit de această decizie a fost Bartlett. Publicul s-a opus și peste 100.000 de oameni i-au scris reginei Victoria, implorând-o să împiedice tranzacția.

Însă târgul a fost făcut, elefantul a fost vândut și, în ciuda obiecțiilor reginei și a faptului că grădina zoologică a fost dată în judecată, Barnum a refuzat să-l vândă pe Jumbo înapoi.

Transportul spre New York a fost o experiență foarte traumatizantă pentru Jumbo. Părea că suferă de rău de mare și a putut fi calmat numai cu alcool.

După ce a ajuns în New York, Jumbo a fost expus la Madison Square Gardens și a devenit o atracție atât de mare, încât Bartlett și-a recuperat banii cheltuiți pentru a cumpăra elefantul în numai trei săptămâni.

Jumbo a fost unul dintre cei 21 de elefanți ai circului Barnum care au trecut podul Brooklyn în 1884. Circul Barnum îl prezenta drept cel mai mare elefant din lume.

Această declarație nu este în întregime exactă, deși nu este în mod necesar greșită. Jumbo era încă tânăr și în creștere, fiindcă elefanții se dezvoltă până la vârsta de 40 de ani.

Barnum a exagerat mărimea elefantului. Pe de altă parte, măsurători mai recente arată că elefantul Jumbo era cu 20% mai mare decât alți elefanți de vârsta lui, și mai avea 16 ani în față în care să crească.

Dacă ar fi trăit, ar fi putut deveni cel mai mare elefant din lume. Însă acest lucru nu s-a întâmplat. A murit la numai 24 de ani, într-un accident de tren despre care se crede că s-a produs din neglijență.

Incidentul a avut loc în 1885 în Ontario, Canada, unde se afla circul și unde Jumbo era atracția principală. În seara de după spectacol, animalele au fost duse înapoi spre vagoanele lor.

Ca să ajungă acolo, erau nevoite să traverseze o cale ferată care ar fi trebuit să fie liberă. Jumbo și un elefant mai mic, Tom Thumb („Tom Degețel”), au fost ultimele animale din șir și, când au ajuns pe calea ferată, un tren de marfă s-a năpustit către ei.

L-a lovit pe Jumbo în plin și l-a ucis. Barnum a declarat pentru ziare că elefantul Jumbo a murit eroic, salvând elefantul mai mic, însă martorii oculari spun că lucrurile nu s-au petrecut așa.

Moartea lui Jumbo a fost relatată de mass-media din lumea întreagă. Barnum a continuat să facă bani de pe urma lui Jumbo luând cu el în turneu trupul împăiat al elefantului.

În stomacul animalului s-au descoperit multe obiecte neobișnuite, cum ar fi monede, nituri, chei și un fluier de poliție. În cele din urmă, scheletul a fost donat Muzeului Național de Istorie Naturală din New York, unde se află și acum.

O echipă de savanți a examinat recent scheletul și a descoperit că atitudinea agresivă a lui Jumbo fusese cauzată probabil de niște dureri de dinți îngrozitoare. Iar alcoolul nu a ajutat deloc.

Singurul „prieten” al lui Jumbo, Matthew Scott, a continuat să ducă o viață singuratică, plină de durere, vorbind mereu cu Jumbo.