Scrisoare pentru mama... 🖤
Un suflet de mamă pierdut printre îngeri
Azi calde cuvinte îți pun în scrisoare
Și-ți dedic cu jale timpul meu de plângeri
Suspine și doruri și lacrimi amare.
Aș da cu plăcere și timpul și viața
Cuvinte nespuse să poți să auzi
Să pot să-ți văd pașii, să-ți pot vedea fața,
Și- atunci când te strig, să poți să-mi răspunzi.
Aș fi fericită să-mpart lumea-n două
S‐amestec și cerul cu îngeri și sfinți
Să scutur mormântul și să presar rouă
Să fii iar în viață, aș da mii de-arginți!
Cu toată puterea aș lua depărtarea
Și-aș toarce-o pe furcă, aș pune-o pe fus
Să fac să se-ntoarcă acasă cărarea
Pe care spre ceruri tu maică te-ai dus!
Mormântul e rece, e negru pământul
Tu ești caldă mamă așa cum te știu
Chiar de ești un abur ce-a plecat la Sfântul
Aburul acela este încă viu.
Viața-n urmă-i cruntă, merge fără tine
(Cel ce pleacă este pe vecii uitat)
N-ai fost o povară mamă pentru mine
Ai fost doar ființa ce viață mi-a dat!
Ai lăsat clepsidra să-și scurgă nisipul
Pentru cei ce-n urmă au rămas la rând
De acum și ziua și-a preschimbat chipul
Într-o noapte neagră cu stele căzând.
Timpul iute trece, zilele se-adună
Și ca gândul, iată, în ani se prefac
Amintiri rămase parcă vin să-mi spună
Că-n albumul vieții suntem flori de mac.
Suflete de mamă, ce-ai urcat la Sfântul
Să ai aripi fine ca să poți zbura
Eu cu rugăciune voi umple pământul
Și-ți trimit scrisoare...nu te voi uita!
Stefania Vasile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu