***

 LEGIUNEA STRĂINĂ FRANCEZĂ

În luna iunie 1830, un edict oficial interzicea persoanelor străine înrolarea în armata franceză, de facto interzicea angajarea mercenarilor. Intențiile au fost bune, dar s-au dovedit în timp problematice în cazul unui imperiu colonial cum era Franța în acea perioadă. La 10 martie 1831, regele francez Louis – Philippe punea bazele entității militare denumită „Legiunea Straină Franceză”, fapt care anula sau restrângea consecințele edictului din 1830.

Scopul principal care a dus la apariția Legiunii Străine nu a fost nici eroic și nici romantic, aventura și eroismul au venit mult mai târziu din cauza multor opere literare care descriau această ciudată unitate militară. Regele Louis – Philippe nu a dorit decât crearea unei armate destinată exclusiv pentru protejarea coloniilor franceze și înăbușirea oricăror încercări de revoltă ale băștinașilor. Legionarii aveau, de asemenea, rolul de protecție al transportului materiilor prime extrase de Franța din coloniile africane.

Legiunea Straină nu este cunoscută doar pentru că este o unitate militară de elită. Celebrul său „spirit de unitate” este însuți furnalul care combină și animă această unitate militară. Deși pentru detractori este doar o versiune romanțată a unei banale adunături de mercenari cu apucături violent-grobiene, istoria și adevărul demonstrează exact contrariul. Datorită acestui sentiment indescriptibil de „Esprit de Corps” legiunea a supraviețuit în trecut și își trage puterea în zilele noastre. Aici vin bărbați din toate colțurile lumii, de toate condițiile sociale și toate religiile. Într-adevăr, unii dintre ei au un trecut nu tocmai imaculat, dar Legiunea îi primește și le dă o nouă șansă, o viață pe care societatea din care proveneau nu le-o putea oferi niciodată. Aici învață pe pielea lor și cu propriul spirit adevăratele valori ale luptătorului, alături de sensul pur al unor noțiuni tot mai des uitate, precum Onoare, Fidelitate, Fraternitate, Sacrificiu.

La mijlocul secolului al XIX-lea, mulți indigeni nord-africani s-au încadrat să lupte sub flamura Legiunii. Pentru ei a fost înființată o unitate specială, faimoasa 1Armee d’ Afrique”, compusă din nu mai puțin celebrii spahii, zuavi, tiraliori, mehariști, harkii și vânători africani. Împreună cu voluntari veniți din întreaga lume, aceștia au luptat în toate confruntările armate din coloniile franceze din secolul 19, în războiul franco-prusac, ambele războaie mondiale, războaiele din Mexic, Indochina, Benin, Madagascar, Congo și Algeria, până la dizolvarea totală a imperiului colonial Francez. Când unitatea a fost dizolvată, unii dintre acești soldați au rămas în Legiunea străină, alții au fost nucleele armatelor naționale în țări ale Africii independente.

Odată acceptat în rândurile soldaților, recrutul uita de deosebirile aparente dintre ființele umane și își șlefuia propria ființă în conformitate cu paragrafele și regulamentele de ordine interioară ale Legiunii. Aici rasismul, egoismul, infatuarea, superficialitatea și zgârcenia sunt primele defecte umane de care viitorul legionar se va debarasa cât mai curând. Scandalagiii au viață scurtă în Legiune, iar consumul de alcool este prohibit.

De la începuturile sale, Legiunea a avut drept sediu principal orășelul algerian Sidi bel Abbes. Aici, în acest avanpost colonial francez în fața nemărginirii Saharei, se află cea mai importantă parte din istoria și moștenirea lăsată de Legiunea Straină. Așezarea și-a primit numele după cel al unui mistic musulman, al cărui mormânt din mijlocul localității a devenit, cu timpul, centru de pelerinaj pentru credincioșii Islamului. Până în anul 1961, Sidi bel Abbes a fost centrul principal de recrutare al legionarilor, teren de antrenament, precum și cartierul general al Legiunii.

Nici o evocare a vreunei bătălii a trecutului nu prezintă o mai mare importanță pentru Legiunea Straină decât comemorarea bătăliei de la Camerone. La data de 30 aprilie 1862, bravura și sacrificiul legionarilor i-a dus pe aceștia deopotrivă în legendă și în paginile istoriei universale. În preajma zilei de 30 aprilie a fiecărui an, legionarii din lumea întreagă sărbătoresc aniversarea luptei de la Camerone, oriunde s-ar afla. În cadrul unei parade publice, mâna de lemn a căpitanului Danjou este prezentată legionarilor și este citită cu glas tare povestirea luptei. Legionarii, cu toate decorațiile atârnând pe piept, defilează cu inimitabilul lor pas lent și maiestuos. În frunte, conform tradiției, sunt geniștii, purtând sorțul din piele de bivol și securea pe umăr. Următorul moment important este acela în care șeful de corp dă semnalul începerii veseliei. În ziua Cameronului și în noaptea următoare, totul este permis.

Compania căpitanului Danjou număra în acea fatidică zi 62 de soldați și 3 ofițeri. În zori, compania escorta un convoi de refugiați către orașul Puebla, care se afla sub asediul a 2000 de soldați ai armatei naționale mexicane. Legionarii au fost atacați de către armata mexicană și forțați să se adăpostească într-o haciendă locală, denumita Camerone. În ciuda situației făr scăpare, legionarii au luptat cu eroism până la epuizare. Când au rămas doar cinci legionari supraviețuitori, aceștia au constatat că nu mai au muniții și au hotărât de comun acord să atace la baionetă. Trei dintre cei cinci au fost împușcați iar ceilalți doi au fost luați prizonieri. Cei doi au fost aduși în fața generalului mexican Alberto Sanchez care, impresionat de curajul și eroismul legionarilor, hotărăște să-i elibereze pentru a se întoarce în Franța drept gărzi de onoare pentru corpul căpitanului Danjou, căzut în acea luptă. În prezent, mâna de lemn a căpitanului este păstrată în Muzeul Legiunii din orașul Aubagne, unde este păzită zi și noapte de o gardă de onoare. Mâna din lemn apare în parada publică doar la data de 30 aprilie.

Cea mai cunoscută lozincă a Legiunii este „Mergi sau Crapă” (Marche ou crève). Sloganul este o mărturie a durității antrenamentelor legionarilor. Cea mai importantă calitate a unui legionar este rezistența fizică. Instructorii militari de aici insistă tocmai pe dezvoltarea acesteia pentru că odată cu rezistența fizică crește și cea mentală, iar psihicul se șlefuiește la fel ca al unui războinic desăvârșit de odinioara. În comparație cu cei 120 de pași pe minut reglementați în cursul unui marș pentru infanteriștii armatei franceze, legionarii trebuie să mențină un ritm de 88 pași pe minut în cadrul marșurilor.

Condițiile în care se desfășoara acestea sunt extreme de dure. În timpul antrenamentului, legionarii mărșăluiesc pe o distanță de 40 km având în spate echipamentul militar și arma aferentă a căror greutate combinată variază între 25-30 kg, în funcție de anotimp și tipul de misiune. Tradițional, în timpul marșului, legionarii cântă „Le Boudin” cel mai cunoscut cântec al Legiunii, vechi de peste 100 de ani. Alt aspect luat în serios în timpul pregătirii fizice și al antrenamentului de luptă, este cel al deprinderii tehnicilor de luptă corp la corp de toate felurile și toate tradițiile.

Sub simbolul Legiunii Străine, reprezentat de o grenadă înconjurată de șaisprezece flăcări, au luptat mii de oameni de-al lungul istoriei. Pentru toți aceștia Legiunea a fost casă, masă și de multe ori chiar rațiunea de a trăi. Aici un om nu era foarte mult judecat pentru trecutul său, cât pentru calitățile de soldat și după capacitatea de a-și îndeplini misiunile ce i se încredințează.

Legiunea are mai multe devize, printre care și cea inspirată de blazonul Regimentului 3 Infanterie străină : „Legio Patria Nostra” – Legiunea este patria noastră. Noul legionar știa de acum înainte că avea o nouă familie și că aceasta nu-l va abandona niciodată, atât în luptă cât și în viață. Legiunea a avut și încă are propriile legi drastice care merg de la degradare la închisoare. Funcționează și un cod propriu al onoarei, dupa care erau judecați membrii ei.

Codul de onoare al Legiunii Străine Franceze

1.Fiecare legionar este fratele și camaradul tău de război, indiferent de rasa, naționalitatea sau religia lui. Consideră-l fratele tău. Și el te va considera la fel.

2.Respectă-ți superiorii ierarhici precum și tradițiile Legiunii. Disciplina și camaraderia sunt cu adevărat forțele pe care să te bazezi. Curajul și onestitatea sunt singurele tale virtuți adevărate.

3.Fii mândru că ești un legionar. Dă dovadă oricând de maniere elegante și inteligență. Fii modest. Hainele și efectele să-ți fie întotdeauna curate și îngrijite.

4.Ețti un soldat de elită care are respect pentru propria persoană. Tratează-ți armele cu respect, antrenează-te și nu uita că de armele tale depinde viața ta. Antrenează-te constant astfel încât să fii mereu în formă de luptă.

5.Misiunea ta este sfântă, îndeplinește-o întotdeauna în respectul legilor și tratatelor internaționale de război. Nu pregeta să-ți riști viața pentru camarazii tăi sau pentru îndeplinirea misiunii.

 

Surse:

MR Tony Geraghty (1987). March Or Die: A New History of the French Foreign Legion.

Jean-Denis G. G. Lepage (2008). The French Foreign Legion: An Illustrated History. McFarland.

Douglas Porch (1991). The French Foreign Legion: A Complete History.

Legiunea straina – Legio Patria Nostra

Official Website – (English)

Official Website – (French)