IMPARTEALA
Alecu Donici
Avand tovarasie
La o negustorie,
Cativa prieteni pe viata
Au castigat multime de bani gheata.
Si adunandu-se la casa lor obsteasca
S-au apucat folosul sa-mparteasca.
(Dar sunt cam rare impartele
Fara galceve, sau smintele.)
Si-ai mei prieteni buni, castigul impartind,
S-au intaratat la sfada.
Cand, iata! deodata,
Aud strigand:
- "Sariti! sariti! foc! casa arde!"
- "Lasati si ne vom socoti pe urma;
Dar trebuie sa stiti ca mie mi se cade
Din cea de fata suma
O mie inca si mai bine",
A zis dintre tovarasi unul.
- "Iar mie in tot bunul
Vreo doua mii mi se vine",
Le zice lor un alt.
- "Aidem insa!" - "Ba stati,
Si dreapta partea-mea imi dati",
Strigara celalalt.
- "Da pentru ce? Si cum? ..."
Sfadindu-se asa, prietenii vad fum
Cu palalaie-n casa,
Si neputand sa iasa,
Au ars ei toti, cu bani, cu tot.
Aici a zice pot:
Ca la un rau obstesc, cand cere trebuinta
Ca sa-l intampinam puind unit silinta;
Adeseori pierim obsteste.
Cand fiestecare
Stigand cu gura mare ,
La interesul sau in parte atinteste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu