**

 Cred ca orice tanar al generatiei mele a visat la un cojoc ca al lui Alain Delon. Pe vremea mea era foarte dificil sa cumperi asa ceva dintr-un magazin, parte pentru ca eram in comunism si importurile occidentale erau aproape inexistente si alta parte pentru ca si daca ar fi existat asa ceva produsele respective ar fi fost mult prea scumpe pentru romanul de rand.

Dar noi am reusit cumva sa traim si fara occident si nu doar in moda, dar si in muzica si alte domenii. Copiam, imitam, fabricam si nu eram foarte departe de trend. Poate un pic in intarziere si poarte un pic fake, dar eram acolo si in sezonul rece ne placea sa credem ca aratam ca simbolul generatiei noastre, frumosul Alain Delon. 

De azi, lumea a mai pierdut un personaj dintr-o epoca pe cale sa apuna definitiv. Un barbat care arata a barbat, se comporta ca un barbat, era elegant, pedant, educat, manierat, cult. Greu gasesti toate aceste calitati intr-un singur exemplar iar daca mai arata si bine... 

Alain a fost un om care a trait intr-o lume normala, cu bune si cu rele, care a stat departe de spalarile pe creier practicate dupa 1990 si care a refuzat cu inversunare sa devina o oaie proasta care merge fara sa cracneasca acolo unde i se indica. A facut greseli, dar cine nu face? A fost un personaj pe cat de carismatic, pe atat de controversat, a iubit din tot sufletul si a fost iubit la fel. Bucuria lui in viata au fost prietenii de calitate, femeile frumoase si filmele in care a jucat.

Alain Delon a fost considerat sexist, rasist, etc. In 2024 aceste acuze sunt grave. Dar felul in care toate orientarile de azi iau amploare sunt catastrofale iar cei care le aplica sunt fix pionierii distrugerii speciei umane. Asa ca nimeni n-a luat in serios acuzele care i s-au adus lui Delon. Nici macar el. Motiv pentru care Alain ne-a obisnuit de cativa ani cu iminenta mortii sale, pe care o considera eliberatoare dintr-o lume tot mai falsa, mai nebuna, mai lipsita de Dumnezeu, de respect si mai fara capatai. Daca i s-ar fi permis de catre familie, Alain ne-ar fi parasit mult mai devreme, undeva in Elvetia, prin eutanasiere, asa ca pe undeva, trecerea lui in nefiinta azi, la 88 de ani si cu ceva probleme de sanatate, n-a prea surprins pe nimeni. 

Ultimul sau interviu e intens postat pe facebook si n-am sa mai fac si eu acelasi lucru. Poate doar sa spun ca subscriu la fiecare litera din fiecare cuvant rostit de Alain. Apartin unei generatii poate putin romantica, poate fara prea multe posibilitati, cu o orientare clara, fireasca si traditionala, cu o educatie sanatoasa si o scara de valori bine definita si pot sa spun ca ar fi gresit ca sa fim considerati ca n-am fi fost indeajuns de open minded, doar pentru ca accesul la informatie era foarte limitat. Din contra ;) 

Mi-ar fi placut sa gasesc o formula veche de ramas bun in franceza, adresata unui cavaler care paraseste cu demnitate aceasta lume, insa n-am reusit. 

R.I.P. Alain Delon! 

Saxon