***

 Dacă am ceva în care să-mi ostoiesc dorul și oful ,fug repede și dau năvală în copilărie. 

Cat de binecuvântată am fost Doamne ! 

Abia când am început să mă lovesc și să mă împiedic de greutăți, abia atunci am început să conștientizez pacea copilăriei. 

Bunică mea avea o asemenea sobă pe care o folosea cu vârf și îndesat toată vara .Ațîța focul cu câțiva hlandani ,dădea la o parte cercurile mari de pe plită și scufunda un ceaun unde bolborosea nervos mămăliga. 

O răsturna pe un fund de lemn acoperită cu ștergar aștepta laptele ce-i luase loc în ceaun .

"Du-ti mamî șî mai ie niști șiocălăi sî terminăm mâncarea, c-apăi ați vini cî v-a șî foami "

Vara ,până seara târziu stăteam afară și așteptam cuminți ca bunica să ne pună fiecăruia în castroane de tablă mâncărică de cartofi după care mancam lapte cu mămăligă 

Cocea bunica niște turte pe plită de te lingeți pe degete ,câteodată punea și un strop de dulceață, era Raiul pe pământ. 

Privesc la ai mei nepoți și mă gândesc cât de privați vor fi ei de aceste lucruri 

Ne întoarcem la lucruri simple  dar sănătoase ,oamenii cu dare de mână își fac case stil tradițional, o dată am fost undeva în Botoșani la Capul Câmpului ,am închiriat o cameră la pensiunea respectiva ,proprietarii își făcuse undeva o cameră tradițională, copie fidelă ,aveau și sobă cu acel cuptor și pat unde puteai dormi .Era la fel ca a bunicii ,parfumul și timpurile nu mai erau aceleași. 

Mi-e dor de Tot ,de tot ce m-a format ca om ,ființă cu emoții unice ,mi-e dor de filtru acela prin care am cernut cele bune și cele rele.

Mi-e dor de toți oamenii de atunci ,de iubirea și de vremurile curate .De curățenia timpurilor su de dărnicia lor .

  Sursa  Fincu Carmen