"" "

 „Făcătoarele de îngeri” din Nagyrev: Unguroaicele care și-au ucis soții în masă

La aproximativ 140 de kilometri sud-est de Budapesta, pe râul Tisa, se află un mic sat liniștit, cu un trecut oribil. Aici, în Nagyrev, în urmă cu un secol, femeile au început să-și ucidă în masă soții. Au fost numite „Făcătoarele de îngeri”.

Totul a început în 1911, odată cu sosirea în sat a unei femei pe nume Zsuzsanna Fazekas, care s-a prezentat ca moașă. Unele surse susțin că a avea scrisori de recomandare de la mai mulți medici care o lăudau pentru îndatoririle sale de asistentă medicală.

Chiar dacă trecutul tulbure al lui Fazekas a ridicat câteva sprâncene (soțul ei dispăruse în circumstanțe misterioase), nimeni nu a spus nimic. În Nagyrev nu exista un medic la acea vreme, așa că Fazekas a fost acceptată cu ușurință ca moașă a satului și ca „femeie înțeleaptă”.

Fazekas i-a tratat bine pe săteni. Femeile din Nagyrev o plăceau pentru că le asculta cu răbdare problemele intime și le oferea sfaturi. În curând, Fazekas și-a câștigat reputația că putea ajuta femeile să scape de copiii nedoriți.

Între 1911 și 1921, moașa a fost arestată de zece ori pentru efectuarea de avorturi ilegale, dar a fost eliberată de fiecare dată de judecători care susțineau dreptul la avort.

În acele vremuri, în societatea maghiară, căsătoriile aranjate erau frecvente. Adolescentele erau căsătorite cu bărbați mai în vârstă aleși pentru ele chiar de familiile lor. Divorțul nu era un act acceptabil din punct de vedere social, chiar dacă soțul era alcoolic sau abuziv.

Multe femei, așa cum a fost cazul în Nagyrev, au ajuns să formeze familii cu bărbați de care adeseori le era frică. Așa că, atunci când a venit Primul Război Mondial și bărbații au fost trimiși să lupte, multe localnice au răsuflat ușurate.

În același timp, un lagăr de prizonieri de război a fost înființat chiar în apropierea satului, iar prizonierii au fost puși la muncile agricole. Cum soții lor erau plecați pe front, multe femei au format cupluri cu tinerii soldați.

După război, unii dintre bărbații din Nagyrev s-au întors în sat, iar acest lucru a stârnit nemulțumiri. Cele mai multe localnice se obișnuiseră cu libertatea nou-dobândită și nu mai doreau să se întoarcă la o viață de supunere. În consecință, s-au îndreptat spre moașa Fazekas pentru ajutor.

Fazekas le-a convins pe femei să scape de soții indezirabili. A luat benzi de hârtie adezivă de prins muște și le-a fiert în apă până când hârtia a degajat ingredientul său activ, arsenicul, care s-a adunat într-o peliculă subțire.

Fazekas a degresat apoi reziduurile toxice și le-a îmbuteliat în flacoane mici, instruindu-și fiecare clientă să adauge otrava în mâncarea sau în cafeaua celui de care dorea să scape. În scurt timp, bărbații au început să cadă ca muștele.

Cu trecerea anilor, tot mai multe femei au apelat la serviciile lui Fazekas și nu au murit doar soții insuportabili. Cifrele privind numărul de persoane care au murit în Nagyrev din cauza otrăvirii cu arsenic variază foarte mult.

Se știe cu certitudine că 40 de oameni au murit otrăviți, dar se speculează că până la 300 de persoane, inclusiv din alte sate, și-au găsit astfel sfârșitul.

Morțile au trecut neobservate timp de aproape două decenii, deoarece Fazekas era singurul medic din sat. Nimeni nu punea întrebări atunci când Fazekas spunea că „acesta a murit de holeră” sau „pe acesta l-a răpus diareea”. Tot moașa completa și certificatele de deces care indicau cauze naturale ale morții.

Complotul a ieșit la iveală în 1929, când o scrisoare anonimă adresată redactorului unui mic ziar local a acuzat femeile din regiunea Tiszazug că și-au otrăvit familiile. În urma acestei sesizări, autoritățile au exhumat peste 50 de cadavre din cimitirul satului, descoperind cu stupoare că aproape toate conțineau arsenic.

Au fost arestați 34 de femei și un bărbat. În cele din urmă, opt femei au fost condamnate la moarte, dar doar două au fost executate. Alte 12 au primit pedepse cu închisoarea. Fazekas s-a sinucis chiar înainte de fi arestată.

În satul Tiszakurt, aflat în apropiere, s-a descoperit că alte cadavre exhumate conțineau arsenic, dar nimeni nu a fost condamnat pentru moartea lor.

„Duminica întunecată”, cântecul sinucigașilor maghiari

În anii ’50, istoricul Ferenc Gyorgyev a întâlnit un bătrân Nagyrev în timp ce se afla în închisoare, condamnat de comuniști. Țăranul susținea că femeile din sat „își ucideau dintotdeauna bărbații”.

Cazul din Nagyrev a devenit cunoscut la nivel mondial în 2005, când la Festivalul Internațional de Film Documentar de la Amsterdam a avut premiera un documentar regizat de cineasta olandeză Astrid Bussink.

Regizoarea a petrecut patru luni în sat, discutând cu locuitorii, adunând dovezi ș i consemnând anecdote.