$$$

 La mulţi ani, Emilia Popescu! 🌺

„Dragostea mută munții din loc, răzbește prin toate furtunile. Așa scrie în Biblie.

 E adevărat, însă – dragostea aceea pură, necondiționată, care nu așteaptă același răspuns, care nu cere... Asta e cel mai greu de realizat, acesta e cel mai dificil drum: să ajungi în acea stare de grație când este de ajuns doar să dăruiești. A iubi este lecția supremă în devenirea noastră ca oameni. Din păcate, de cele mai multe ori, suferim că nu suntem iubiți așa cum ne-am dori...”

„Liliacul înfloreste a doua oară”, „Moromeţii”, „Cum vă place?”, „Agentia matrimonială”, „Cumpar dog arlechin”, „Transfer de personalitate”, „Un été inoubliable / O vară de neuitat”, „Va fi cândva un Oscar”, „Divort...din dragoste”, „Câinele grădinarului”, „Sanda”, „În fiecare zi mi-e dor de tine”, „Un bărbat pentru Sara”, „A douăsprezecea noapte”, „Cafeneaua”, „Casa Zoikăi”, „Ce formidabilă harababură”, „Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, „Desculţ în parc”, „Jocul ielelor”, „Libertinul”, „Marlene”, „Pescăruşul”, „Tango” etc. 

Emilia Popescu s-a născut pe 2 martie 1966.

A absolvit în 1988 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale" Bucureşti, clasa prof. Olga Zamfirescu, Florin Zamfirescu. Cunoscută pentru rolurile sale de teatru, precum Janet din „Cafeneaua” lui Sam Bobnik sau Hermiona din „Poveste de iarnă” de Shakespeare, Popescu a apărut şi în filmele „Moromeţii”, „În fiecare zi mi-e dor de tine”, „Liliacul înfloreşte a doua oară” sau „Divorţ din dragoste”.

Timbrul inconfundabil al vocii, știința de a compune rolurile în amănunt, acesta din urma fiind cu atât mai semnificativ, posesoare a unei inteligențe cu totul aparte, Emilia Popescu te îmbogățește de fiecare dată când mergi la teatru și o vezi pe scenă.

Provine dintr-o familie frumoasă de artiști. Mama sa, Malu Iosif, a fost o talentată balerină, acum coregraf-colaborator permanent al trupei lui Dan Puric, iar tatal, plecat în lumea de dincolo exact cand Emilia o aducea pe lume pe fetița ei, a fost un foarte apreciat actor la Operetă, Emil Popescu.

A absolvit, în 1988, Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale" București, cl. prof. Olga Zamfirescu, Florin Zamfirescu.

„Olga Tudorache mi-a fost profesoară.

Am avut o relație foarte frumoasă cu Olga Tudorache. Mă iubea foarte mult. Este reperul meu, modelul meu. Ca profesoară era extraordinară. Un munte de dragoste.

Sub masca dură este un om care nu face altceva decât să iubească în mod necondiționat. Toți studenții o adoră.

Nu putea vedea defectele copiilor pe care îi iubea. E plină de umor și avea multă înțelegere pentru vârsta noastră, că iubeam, că sufeream. Ne respecta stările. Ne dădea o mare libertate, dar, în același timp, ne ajuta să ne transpunem în starea și personajul pe care îl jucam. Mi-e foarte greu să vorbesc despre un profesor care nu avea metodă, ci intuiție. Florian Pittiș mi-a mai fost profesor și Florin Zamfirescu... Olga făcea un cuplu minunat cu amândoi. Ei erau mai raționali, iar ea era un fluviu de creativitate.

Mă raportez la ei tot timpul. Am învăţat că adevărul e cel mai important lucru în meseria noastră. Am învăţat că arderea noastră pe scenă e o condiţie obligatorie pentru a ajunge sus. Sigur că asta nu se poate învăţa.

E un mod de a fi. A exista pe scenă e un mod de viaţă. Pentru mine, singurul. 

Pe orice adolescent l-aş sfătui să-şi găsească pasiunea pentru care ar trebui să trăiască toată viaţă. E cel mai important.

Cheia împlinirii. Și să aibă puterea de a lupta pentru realizarea visului său... Şi să aibă pu­terea de a lupta pentru păstrarea lui.” 

Cântă, râde, dansează, joacă teatru. Scena e marea ei dragoste. 

A debutat în 1985, încă din timpul facultății, în rolul Ilincai din filmul „Moromeții”, regizat de Stere Gulea. În 1988 a jucat în „Câinele grădinarului” de Lope de Vega, în regia lui Florian Pittiş, care a avut premiera pe scena Teatrului Bulandra. S-a jucat tot anul următor cu casa închisă la toate reprezentanţiile şi oameni să vadă piesa şi de câte zece ori. 

A avut un rol memorabil, alături de inegalabilul Florin Piersic, în piesa „Străini în noapte”, în regia lui Radu Beligan.

„Am avut noroc să joc cu cei mai mari actori. Am debutat în film cu Victor Rebengiuc.

Am jucat cu George Constantin, cu Gheorghe Dinică, cu Stela Popescu, Marin Moraru, cu colegii mei de generație, Bleonț, Oana Pellea. Au fost experiențe pe care le-aș repeta oricând. Distribuția ideală pot spune că am avut-o în <<Trei surori>> de Cehov, în regia lui Ducu Darie, unde am fost pe scenă alături de Oana Pellea, Marcel Iureș, Luminița Gheorgiu, Ion Besoiu. Era un spectacol aproape perfect. 

(...) Am avut şansa să lucrez la începutul carierei mele cu Florian Pittiş. El era copilul teatrului, avea o cultură solidă, era format la şcoala lui Liviu Ciulei şi jucase ani de zile lângă Clody Bertola şi Victor Rebengiuc.”

Între anii 1988 și 2002 a fost actriţă la Teatrul Bulandra Bucureşti. Din anul 2003 este actriţă la Teatrul de Comedie Bucureşti. În stagiunea 2009-2010 a jucat și pe scena Teatrului Național în „Jocul Ielelor”.

Emilia Popescu a fost decorată la 13 decembrie 2002, cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.