###

 SECRETELE SCRIITORULUI OSCAR WILDE

În ziua de 12 decembrie 1864, orașul Dublin era în fierbere. Un scandal urma să fie tranşat de tribunal; toți așteptau verdictul cu nerăbdare și curiozitate. Eroii acestui scandal destul de piperat aparțineau societății bune. Acuzatul era un doctor și oculist celebru; nevasta lui, își câștigase simpatia poporului, prin pasiunea cu care susținea și apăra drepturile Irlandei. Plângerea era intentată de tânăra fiică a unui profesor de jurisprudență medicală. Se povestește că d-ra Travers, în vârstă de 20 de ani a fost sedusă de dr. William Wilde în timpul îngrijirilor ce a fost chemat să-i dea. Se spunea că adormită cu cloroform, ar fi fost violată. Acuzatul însă era tatăl lui Oscar Wilde, celebru scriitor şi poet irlandez, autorul unor opere ca „Ce înseamnă să fii onest” sau „Portretul lui Dorian Gray”.

Soții Wilde au avut trei copii – doi fii și o fiică. Din acești doi copii, Oscar părea mai puțin vioi, mai puțin seducător, mai puțin frumos decât fratele său Will. Însă, au primit amândoi cea mai bună educație posibilă în aceea epocă. D. Edward Sullivan, contemporanul lui Oscar, a spus următoarele despre Wilde: „L-am cunoscut pe Oscar Wilde în anul 1866. Avea 13 sau 14 ani. Părul lui lung blond și drept îi dădea un aspect particular. Era de pe atunci un admirabil povestitor. Darurile sale descriptive, și felul umoristic de a ne reda incidentele școlarei ne distrau foarte mult. În serile de iarnă, elevii aveau obiceiul să se strângă în jurul sobei. Aici Oscar era în elementul său. Îmi amintesc că într-o seară, pe la 1870, o discuție s-a ivit în jurul unui proces, atunci în curs . Oscar fiind de față și foarte impresionat, ne-a mărturisit că nu i-ar plăcea nimic mai mult decât să fie mai târziu, eroul unei „cauze celebre””.

La universitate, Oscar Wilde a obținut succese și mai mari. „De-atunci, Oscar era admirabil și strălucitor”, scrie Sir Edward Sullivan; „își consacra cea mai mare parte din timp studiului și preparându-și examenele asupra clasicilor. Citea pe nerăsuflate cei mai buni autori englezi. Era admirator înflăcărat al lui Swinburne. Frecventa în acel timp, diferite cercuri moderne din Dublin și persoanele la care se ducea primeau cu bucurie acest musafir, extrem de distractiv. Nu se putea găsi atunci în universitatea din Dublin un timp mai perfect al intelectualului. Nu-i plăcea să bea, nu-i plăceau jocurile de cărți; totuși, când se ivea ocazia, ca să fie amabil se oferea să joace, să bea, împreună cu colegii studenți”.

Nimeni nu l-a auzit vreodată pe Oscar istorisind o poveste urâtă. Orice expresie grosolană sau vulgară îl dezgusta; părea să-și consacre vocea pentru a exprima numai frumosul.

În timp ce studia la Oxford, s-a produs evenimentele cele mai importante din tinerețea lui. Tatăl său muri în anul 1876, lăsând aproape tot cea ce avea soției sale, avere ce abia asigura doamnei Wilde o existență mijlocie. Puținul ce i-a revenit lui Oscar, l-a întrebuințat să-și achite câteva datorii de student și să facă o călătorie în Grecia. Această călătorie în Grecia, făcută la vârsta de 23 de ani i-a confirmat ideea ce-și formase despre viață. Și este imposibil de a-l înțelege pe Wilde dacă pierzi din vedere faptul că era un păgân născut, păgân cu antipatie vădită față de creștinism.

La un moment dat, Oscar se mută la Londra. Încercând să-și reducă cheltuielile și să ducă o existență laborioasă, închiriază două odăi modeste în Salisbury Street, cartier mizerabil pentru un tânăr elegant și își începe cariera de jurnalist. Articolele lui nu au însă la început decât un foarte slab succes; producțiile lui erau încă prea academice și literare. Oscar a avut totuși și în Londra, de la început, un succes în societate. Nu numai pentru că avea un dar remarcabil de a povesti, dar și prin felul lui de a fi, surâzător, atent, plin de expansiune, prin cochetăria lui. Totuși succesele mondene nu-i sporeau deloc venitul, ci, din contra, îi epuizau toate resursele. Mănușile, trăsurile, pantalonii și ciorapii de mătase îl costau mult; se văzu deci nevoit să-și ipotecheze pământul din Irlanda, iar mai târziu să-i ceară bani mamei lui.

În 1881, publică volumul de poeme pe care critica l-a primit cu răceală, dar care a avut un succes de librărie ce niciun alt volum nu cunoscuse până atunci. Primele patru ediții s-au vândut în două săptămâni. Acest succes îi asigură pentru un moment ceva bani, celebritatea lui se mări, dar totuși nu câștigă aproape nimic. Cartea nu conține nicio expresie demnă de reținut, nicio cadență nouă. Oscar decepționat de critici, dar încurajat de vânzarea volumului, și de răsunetul provocat, rămase mai mult ca niciodată hotărât să reușească.

Totuşi, câștigul lui Oscar nu era extraordinar pentru a trăi convenabil; el și-a dat seama că îi este mai ușor să vorbească decât să scrie. Fratele său îl ajută să publice în „The World” următoarea ştire falsă: „În urma extraordinarului succes al poemelor sale, dl. Oscar Wilde a fost invitat să țină o serie de conferințe în America”. Invitația era imaginară. Avea totuși posibilități de succes în această nouă încercare. În America, Oscar, îmbrăcat în pantaloni scurți și ciorapi de mătase, obține succese mari. În august 1883, se întoarce în Anglia, unde începe o nouă serie de conferințe – „Impresii personale din America”.

Este perioada când se dezvoltă în Wilde, personajul faimos, legendar, dar poate și cel adevărat. Paradoxal, volumele sale de versuri și proză încep să aibă succes. Cu o mare încredere în viitorul său de scriitor, Wilde încearcă un nou gen, in care crede că s-a găsit pe sine, teatrul. Succesele primelor sale piese, precum și numeroase oferte de presă i-au mărit veniturile. Dar orice ascensiune la Londra este pândită de ceva inevitabil: scandalul. Wilde se găsește acum înconjurat de o bandă de admiratori, tineri culți; de aici încep să circule anumite zvonuri că ar avea înclinaţii homosexuale. Numeroșii săi dușmani caută ca prin fiecare rând scris sau gest al lui Oscar să întărească aceste zvonuri.

Oscar Wilde i-a trimis o scrisoare lordului Douglas, care era în vârstă numai de 20 de ani. În scrisoare putem citi: „Sonetul tău este întru totul adorabil și este o minune că buzele tale roșii ca petalele rozelor sunt făcute pentru nebunia muzicii și a cântecului, ca pentru beția sărutărilor. Sufletul tău de aur fin se zbate între pasiune și poezie. Nici un Hyacinth din timpul grecilor n-a urmat dragostea într-un mod atât de nebunesc ca tine. De ce rămâi singur la Londra și când vii la Salisbury? Vino aici să-ți împrospătezi mâinile în crepusculul clădirilor gotice. Vei rămâne cât timp îți va plăcea. Este un loc delicios, unde nu lipsești decât tu. Vino deci la Salisbury. Pentru totdeauna cu o iubire neperitoare! Al tău, Oscar”.

Ce legături erau între scriitorul în plină maturitate și acest tânăr de 20 de ani? Oscar pretindea că nu erau decât apropierile sufletești dintre ei și calitățile artistice ale tânărului lord. Desigur și aceste calități au contribuit la aceste legături, dar Wilde recunoştea şi frumusețea fizică a lui Douglas. Scrisoarea a fost reprodusă în public, din cauza neglijenței lordului Douglas. Cel care nu vedea cu ochi buni prietenia dintre Wilde și lordul Alfred Douglas era tatăl acestuia din urmă, marchizul Quensberry. La toate amenințările acestuia de dezmoștenire, Douglas îi răspundea prin amenințări. Scandalul era inevitabil. Quensberry recurge la insulte, astfel încât Wilde se vede nevoit să-l dea în judecată. Dar probele strânse de reprezentantul ministerului public precum și martorii citați întorc lucrurile contra lui Wilde. Quensberry este achitat, iar Oscar Wilde este arestat și dat în judecată pentru atingerea bunelor moravuri.