$$$

 „DE VORBĂ CU BERILĂ” - GEO BOGZA

De vorbă cu Berilă

Închis a doua oară la Văcărești, la plângerea Academiei Române și cu mare zarvă în presă, pentru că aș fi ultragiat morală publică prin Poemul invectivă , placă de versuri tipărită în două sute cincizeci de exemplare, am tot felul de aventuri, printre care și o convorbire cu Berilă. Într-o zi, faimosul așasin care a ucis într-un sfert de oră șase oameni, lovește-i cu un sifon în cap pentru ai jefui de două sute șaptezeci de lei, opri asupra mea ochii lui albicioși. Și măsurându-mă din creștere până în tălpi, cu o ironie masivă:

– Da' tu pentru ce ești aici, mă?

– Pentru o femeie…

– Hă, hă!… Mama ei de femeie! Ce i-ai făcut, mă?

– Sunt ultragiat-o.

– Ce ziseși, mă?

– Sunt ultragiat-o. Articolul 262 Cod penal.

– Aha! Câte lovituri i-ai dat?

– Două sute cincizeci.

– Câte zici, mă?

– Două sute cincizeci.

– Asta-i crimă pasională! A mierlit-o pe loc?

– Nu, e la spital.

– Ei, a dracului! Cum o cheamă, mă?

– Academia.

– A-ca-de-mia? Mă, ce nume și la ea! Avea gologani?

– Are moșii.

– Păi atunci?

– De, nu știi cum se întâmplă…

– Aha, îng! Era bătrână și te-ai legat de alta mai tânără.

– Așa spin și ziarele.

– Și asta cine e, mă?

– Una grozavă, Pornografia.

– Ei, pă dracu! Por-no-gra-fia! Dar zurliu mai ești, mă. Unde le găsiți cu numele astea? Se vede că-s niște grecoaice…

– Cam așa, măi Berilă…

– Să nu te mai încurci cu grecoaice că-s parșive al dracului. Am pățit-o și eu cu una, la Brăila. Dar las' că și tu! Auzi! Academia!… Pornografia!… Zurliu mai ești, mă! se minunează el, în timp ce ironia din ochi-i albicioși se schimbă rapid în simpatie uluită.

[Geo Bogza – Fișe de închisoare , 1937]