$$$

 ERAM BARBATUL CARE......

George CALINESCU

Eram barbatul care-n singuratati petrece

Ca vulturul plesuv pitit in stanca rece,

Nesuferind campia fugeam de cei de jos,

Bateam din aripi iute spre muntele sticlos

Si peste creste ninise, facand ocoluri rare

Granitul mohorat il apucam in gheare !

Sa scriu pe cer elipse eu ma credeam ales,

Pe sus scoteam un tipat de nimeni inteles !

Cand coama-mi straluci la tample sideral

Ma coborai in vale ca un Virgil pe cal.

Cu lira intr-o mana cu haturile-ntr-alta,

Unde fosneste graul sau aschii scoate dalta,

Stransei in spume fraul, facui la oameni semn

Cum sa arunce coasa, cum sa ciopleasca-n lemn.

Cantam. Dar prea departe de ei sedeam in sa,

Din gura mea un murmur nedeslusit iesea.

Descalecai. Le-am zis: - In obste ma prenumar,

Lasati-ma busteanul sa-l tiu si eu pe umar,

Din moara sa scot acii, albit tot de faina,

Sa trag cu voi din balta de peste plasa plina.

Veghea-voi turma noastra-n ocolul de nuiele,

Cu plumb si cu mistrie urca-ma-voi pe schele.

Frateste mi-au strans mana: - Tovaras fii cu noi,

Un fluier simplu taie-ti si fa-ne canturi noi.