luni, 30 decembrie 2024

***

 Abia acum..... când Adrian Păunescu nu mai e , vom realiza cât de mare a fost ....


Abia acum 


        Rănit la piept de crivățul cîinesc ,

Ce-mi bandajează rănile cu luna ,

Abia acum încep să te iubesc 

Când simt că te-am pierdut pe totdeauna .


     Şi rănile mereu mă vor durea ,

Slăvind întâmpinarea ta târzie ,

Şi-abia acum îți spun 'iubita mea ',

Când nici nu-ți ştiu adresa spre a-ți scrie .


    Deodată , apa lumii te-a înghițit ,,

Deodată am rămas rănit de crivăț ,

Gesticulând spre minus infinit 

Şi construind delicte împotrivă-ți 


      Atunci când totul se -ntâmpla firesc 

Ne -mpotriveam ca soarele şi luna ,

Şi-abia acum încep să te iubesc 

Când simt că te-am pierdut pe totdeauna .


     Deodată ce spun eu şi ce spui tu 

Sînt două înghețate limbi străine 

Şi la hotarul dintre da şi nu 

Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine .

     


    Atunci când totul se-ntâmpla firesc 

Ne- mpotriveam ca soarele şi luna 

Şi -abia acum încep să te iubesc 

Când simt că te -am pierdut pe totdeauna .

Când ştiu că te-am iubit dintotdeauna .


     ADRIAN PĂUNESCU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

*'' ***

 "Unul bea că-i băutor, Altul bea că-i bestie, Numai eu, că am umor, Beau aşa, de chestie.“ „Două lucruri mai alină Al meu chin şi a me...