***

 Nu cred in viața de apoi

Eu nu prea cred în viața de apoi, 

Chiar mă gândesc că-i mare păcăleală 

Să umblu eu prin rai, în pielea goală, 

Cântând doar imnuri, ca un pițigoi. 

Să nu conteze de e zi sau noapte, 

Să stau pe iarbă, ca un îngeraș 

Mâncând colive dulci de arpacaș

Muiate-n miere, vin popesc și lapte. 

Să am și eu, o zi în calendar, 

Pe care să o țină toată baba, 

O zi în care să stea toți degeaba, 

Cu harți, sau cruce roșie măcar. 

Să stau cu heruvimii la taifas, 

Despre probleme administrative, 

Și despre sfintele, ce se cred dive, 

Doar fiindcă s-au lipit de-un sfânt mai gras. 

Aș fi satul de lapte și dulceți, 

Ca Dumnezeu, de hoții care fură, 

Și m-aș înfige într-o murătură

Cu riscul că aș pierde alte vieți. 

Eu nu mă văd, în niciun caz, zburând 

Cu ceilalti sfinți prin rai, cu ușurință, 

Chiar dacă-n rai nu este suferință, 

Eu n-aș risca să mă trezesc căzând. 

Mi-ar trece veșnicia foarte greu, 

Și-aș sta pe-acolo, bodrângos într-una, 

Dar m-aș convinge, pentru totdeauna, 

De faptul că exista Dumnezeu! 

Nu simt că am vreo karma fatalistă, 

Atunci când cred că nu mai e nimic, 

Nu cred în viața de apoi, dar zic:

Ce mama naibii fac dacă există?

Autor: Sorin Poclitaru