***

 Scrisoare lui Moș Crăciun

             Autor:  Nicoleta Crucieru 

Bună, sunt Lenuța, și-s în clasa a patra.

Toți colegii mei s-au gândit să-ți scrie.

Știu că ai scrisori multe și de toate,

De-o să ai putere, să-mi răspunzi și mie.

Vera și Irina au cerut poșete, 

Ana și Marcela își doresc parfumuri,

Însă, Vasilică, le-a stricat elanul

Zice că tu nu poți face chiar atâtea drumuri.

Eu îți înțeleg vârsta, dar și starea,

N-o să-ți cer cadouri ce se pun în saci.

Mi-aș dori măcar să-mi citești scrisoarea.

Și, după aceea, numai să nu taci...

Am o casă mică, oalele o apleacă,

Ne-am deprins cu traiul simplu și modest.

Nu vreau genți din piele, nu vreau nici parfumuri,

Dacă ești acolo, spune-mi printr-un gest.

Fă-mi doar o favoare, una mică-mică,

Sper că nu-ți aplec umerii prea tare

E doar o dorință cât un bob de grâu,

Nu îndrăznesc să-ți spun una și mai mare. 

Te-aș ruga, de poți, să faci lumea bună,

Cât de greu îți pare, chiar că nu-mi dau seama,

Fă să fie satul cât un Rai de mare,

Iar în el, nicicând, să nu plângă mama.

Doar atât aș vrea, să pot crește-n pace,

Mama mea să râdă, eu să înfloresc.

Bună, sunt Lenuța, și-s în clasa a patra.

Am simțit nevoia să îți amintesc.