***

 Telefon întâmplător

Adrian Păunescu 

Alo, iubita mea, te deranjez?

Aș vrea să-ți spun ceva, dar nu se poate,

Decât dacă e vreme să te văd,

Te-aștept la ceas,la Universitate.

Doresc să-ți spun ceva neapărat.

Alo, m-auzi? Te-aștept la ora șase,

Acolo unde toți suntem frumoși,

Iar voi cu toatele sunteți frumoase.

Eu am să port o floare la rever,

Te rog să porți și tu o floare-n mână,

Te-aștept la șase,nu cumva să uiți,

 În nici un caz, nimic nu se amână.

Alo, iubirea mea, iubirea mea,

Te-aștept la gară și te-aștept acasă,

Te-aștept în Univers,pe-o canapea,

Te-aștept la Marea Neagră, pe-o terasă.

Alo, m-auzi?Nu-nchide, dă-mi răspuns.

Nu mă cunoști,precum nici eu pe tine,

Dar eu te-aștept la șase și la opt,

La cinci,la unu, când îți va fi bine.

Voiam să-ți spun că nu te mai aștept 

Și telefonul zace-n furca-nchisă.

Am fost sinucigașul ce-a-ncercat

Norocul lui cu cea din urmă fisă..