***

 IAȘI, ORAȘUL CELOR ȘAPTE COLINE

În nord-estul României se dezvăluie orașul îmbrățișat de cele șapte coline, un cufăr al României care vine în întâmpinarea oaspeților săi cu „bijuterii” arhitecturale.

Iașul este un oraș cultural și al doilea ca mărime din România, iar istoria sa este fascinantă. Orașul a fost menționat pentru prima oară pe 6 octombrie 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun, iar între anii 1564-1859 a fost capitala Moldovei și una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite între 1859 și 1862.

În 1564, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat capitala Moldovei de la Suceava la Iași. Schimbarea statutului dintr-un simplu târg , în cel de curte domnească în secolul XV și apoi in capitală în secolul XVI, duce la dezvoltarea accelerată a orașului, prin atragerea de meșteșugari, negustori, cei mai mulți dintre ei străini.

În 1640, Vasile Lupu a înființat aici prima școală în limba română și o tipografie în Mănăstirea „Trei Ierarhi”. În 1643, prima carte tipărită în Moldova a apărut la Iași.

Între 1565 și 1859, orașul a fost capitala Moldovei, apoi, între 1859 și 1862, atât Iași cât și București au fost capitalele Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei. În 1862, când uniunea celor două principate a devenit deplină sub numele de România, capitala țării a fost stabilită la București.

În timpul Primului Război Mondial, pentru doi ani, autoritățile române și familia regală s-au refugiat la Iași, timp în care orașul a fost capitala României neocupate. În perioada postbelică orașul a continuat să se dezvolte, construindu-se noi cartiere și întreprinderi industriale, continuând să fie un important centru universitar.

Acest oraș se întinde pe 7 dealuri: Dealul Cetățuia, Dealul Galata, Dealul Copou, Dealul Breazu, Dealul Șorogari, Dealul Bucium și Dealul Repedea. Pe fiecare dintre acestea se afla cel puțin un monument sau un edificiu religios care le poartă numele.

O supra-denumire a orașului Iași este cea a „orașului celor 100 de biserici”. Un periplu religios pentru o zi îți va dezvălui Catedrala Mitropolitană, Mănăstirea Golia în care scriitorul Ion Creangă a fost diacon, Biserica Bărboi, Biserica Barnovschi, dar și mănăstirile din apropierea Iașului: Dobrovăț, Bârnova și Hadâmbu.

George Topîrceanu – „Salut, Iași!” (publicată în „Calendarul Iașului” din anul 1933)

Te salut, oraș romantic, plin de parcuri și de flori

Unde noaptea stau de vorbă trubadurii visători

Cu tăcerea de pe uliți, cu trecutul și cu luna…

Te salut, oraș istoric, oropsit ca-ntotdeauna!

Tu, oraş de harnici dascăli, de poeţi şi cărturari,

Leagănul atâtor gânduri şi-al atâtor fapte mari,

Care-ai adunat în juru-ţi, ca un jar incandescent,

Tot ce e inteligență, suflet mare şi talent.

Te salut, oraş de basme, cu conture iluzorii,

Străjuit de şapte dealuri încărcate de podgorii!

Te salut, oraş grădină cu castanii tăi feerici,

Şi cu turnurile tale – şi cu cincizeci de biserici,-

Blând oraş de odinioară, melancolic şi tăcut,

Unde fiecare piatră ne vorbeşte de trecut,

Unde vechea strălucire îngropată’n pergamente,

Se ridică mai curată din pioase monumente

Ce-n sclipirea dimineţii despre alte vremi vorbesc:

Cetăţuia…Trei Ierarhii…Sfântul Neculai Domnesc…

Te salut, oraş al păcii, al poesiei şi-al iubirii,

Unde se întrec în graţii fetele cu trandafirii,

Unde primăvara cerul e albastru ca cicoarea

Şi din fiece ogradă liliacu’şi plouă floarea

Peste ziduri învechite, peste garduri, la răscruci…

Tu, oraş cu arzătoare şi gingaşe duduci,

Care-au moştenit în zâmbet ca şi’n tremurul de gene

Frumuseţea legendară a femeii moldovene!

Te salut, oraş politic, unde vezi la Primărie

Un primar ce vrea să plece, pe când şapte vor să vie!

Te salut, oraş romantic, înzestrat cu’n Abator,

Cu o Baie comunală şi… c’un Ştrand răcoritor,

Unde se prăjeşte’n soare, pe nisip întinsă-alene,

Frumuseţea legendară a femeii moldovene!

Unde vine să se scalde orice piele năpârlită!

Unde poţi vedea conturul unei doamne de elită

Cu tricou lipit de coapse şi cu toate alea goale,

Ceiace costa pe vremuri o mulţime de parale!

Te salut cu plecăciune, biet oraș cu gura arsă,

Unde apa se oprește când Siretul se revarsă!

Unde’n fiecare curte stă la pândă o cișmea

Gata să se dea la tine când o zgândărești cumva,

Să te umple de vreo boală și să te nenorocească

Ori cu febră tifoidă ori cu tuse măgărească!

Te salut, oraş poetic, plin de visuri şi de şoapte,

Unde seara ies pe stradă păsărelele de noapte

Să propage abstinenţa şi s’o răspândească’n ţară,

După cum le porunceşte noua lege sanitară!

Unde școlile sunt pline de școlari cu caș la gură,

Care vin de dimineață și se pun pe’nvățătură,

Iar când ies pe poarta școlii, cu cerneală unși pe bot,

După fiecare babă își scot limbile de’un cot!

Unde cu hambare pline, mor de foame-agricultorii

Între cele șapte dealuri încărcate de podgorii,

Și pensionarii, bieții, n-au nici grâu pentru colivă

De când s-a iscat în lume pacostea acreditivă!

Iar morarii și brutarii umblă fără socoteală,

Să ia pielea de pe oameni, cu făină integrală!

Unu colo, chiar în Centru, e un zid pe lângă care

Nici un cetățean nu trece (ziua în amiaza mare)

Fără să-și aducă-aminte că-i dator să se oprească,

Să-i aducă un omagiu, după datina obștească!

Unde muștele’s deprinse la restaurant să vie,

Să mănânce cu clienții! din aceeași farfurie!

Te salut, oraş arhaic, plin de suveniruri sfinte!

Te salut cu toată stima, te salut şi …n’am cuvinte.