***

 

Închisoarea matrimonială din Biertan, Sibiu, locul unde erau trimiși soții care voiau să divorțeze

În incinta bisericii fortificate din Biertan, un sat liniștit din județul Sibiu, se află o căsuță cunoscută drept „închisoarea matrimonială”. Aici erau trimise cândva cuplurile ale căror căsnicii erau pe butuci, pentru a-și rezolva problemele.

Soții stăteau închiși până la șase săptămâni, iar metoda era atât de eficientă, încât registrele bisericii arată că în 300 de ani în sat a existat un singur divorț.

Biertan este unul dintre zecile de sate din Transilvania care încă mai au o biserică fortificată. Aceste biserici au fost construite în secolele XIII-XVI, o perioadă în care Transilvania făcea parte din Regatul Ungariei, iar Imperiul Otoman era în ascensiune.

Pentru a se apăra împotriva invaziilor otomane și tătare, cele mai importante orașe din regiune au fost complet fortificate, în vreme oamenii de la sate și-au creat fortificații centrate pe biserică, unde au ridicat turnuri de apărare și depozite pentru a-și păstra cele mai valoroase bunuri și care să-i ajute să reziste în caz de asediu.

În Biertan, cea mai importantă structură a fost biserica, ridicată pe vârful unui deal. În incinta acesteia se află o clădire modestă, în care se găsește o singură cameră.

Cuplurile care se adresau episcopului pentru a cere divorțul erau trimise la închisoarea matrimonială pentru o perioadă cuprinsă între două și șase săptămâni, pentru a-și rezolva problemele.

Camera era mobilată sărăcăcios, cu o masă și un scaun, un cufăr pentru câteva haine și un pat tradițional săsesc.

Cei doi soți care încercau să se împace erau nevoiți să împartă totul în această locuință minusculă; aveau o singură pernă, o singură pătură, o singură lingură și o singură farfurie.

Conform luteranismului, religia celor mai mulți sași, divorțul era permis în anumite circumstanțe, cum ar fi adulterul, dar era de preferat ca soții să încerce să își salveze căsnicia.

În cazul unui divorț, soțul trebuia să îi plătească fostei soții jumătate din veniturile lui, dar dacă se recăsătorea și divorța din nou, cea de-a doua soție nu mai avea dreptul la nimic.

„Motivul pentru a rămâne împreună nu era neapărat dragostea. Motivele erau munca și supraviețuirea. Dacă un cuplu era închis timp de șase săptămâni, era foarte greu pentru soți să aibă suficientă mâncare în anul următor, așa că exista o presiune pentru a ieși și pentru a continua să lucreze împreună”, explică pentru BBC Ulf Ziegler, actualul preot din Biertan.

Camera mică și întunecată este în prezent muzeu, însă Ziegler susține că și astăzi primește cereri de la cupluri care așteaptă cu nerăbdare să folosească închisoarea pentru a-și rezolva problemele din căsniciile aflate în dificultate.

„Grație acestei clădiri binecuvântate, în cei 300 de ani în care Biertan a avut scaunul episcopal am avut un singur divorț”, afirmă Ziegler.