*†*

 Ne ducem toţi - Serghei Esenin - (Dăruit cu frumusețe fizică și cu o personalitate romantică, poetul care a înseninat literatura rusă).

Traducere-George Lesnea

Ne ducem toţi câte puţin, mereu,

Către-un liman de tihnă şi-mpăcare,

Poate curând va trebui şi eu

Bulendrele să-mi strâng pentru plecare.

O, dragi mesteceni, gingaşi şi subţiri!

Şi tu, pământ!Şi voi, câmpii ca marea!

În preajma sorocitei adormiri

Eu unul nu-mi pot stăpâni-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus

Tot ce în trupuri sufletul adie.

Spun pace vouă, sălcii ce-n apus

Vă oglindiţi în apa purpurie.

Atât de multe gânduri am urzit,

Am scris atâtea cântece visate

Şi pe pământul trist sunt fericit

C-am respirat şi c-am trăit de toate.

Sunt fericit c-am sărutat femei

Şi-am lenevit pe iarba parfumată,

Iar fiarelor, ca unor fraţi ai mei,

Eu nu le-am zdrobit capul niciodată.

Acolo ştiu că nu foşneşte-n zări

Cu gâturi lungi de lebădă, secara…

De asta-n preajma tainicei plecări

Eu mă-nfior şi-mi simt adânc povara.

Acolo ştiu că nu vor mai fi fagi

Nici holdele cu aur viu pe nume…

De asta poate mi-s aşa de dragi

Toţi oamenii cu care sunt pe lume