***

 BĂTRÂNI ȘI COPII --

Adrian Păunescu 

Aceşti bătrâni, aceşti copii

Ar fi, dar parcă nu ar fi,

Sunt unii nord şi alţii sud

Şi lacrima nu și-o aud.

Ca-ntr-un complot diavolesc

Părinţii dintre ei lipsesc,

Îşi zic bunici, îşi zic nepoţi,

Străinătatea strigă-n toţi.

Aceşti copii, aceşti bătrâni,

Sunt zilierii tristei pâini,

Fiorul dintre ei s-a dus

Şi rudele cu ei nici nu-s.

Nişte copii în ţarc vulgar,

Nişte bătrâni în bestiar,

Furtună i-a adus aici,

Nu-şi sunt nepoţi, nu-şi sunt bunici.

Copiii n-au ce-şi aminti,

Bătrânii nu mai nasc copii,

Imaginile lor se cern

Spre paradis şi spre infern.

Şi pân' s-ajungă la sfârşit

Au de trăit şi de murit,

Ca vietăţile-n nisip

Ei nici nu-şi seamănă la chip.

Aşa au fost, aşa rămân,

Ce e copil, ce e bătrân,

Bătrânii-n iadul propriu zis,

Copiii-n veşnic paradis.

Purtându-şi umbrele în mâini,

Ce trişti copii, fără bătrâni,

Cu ochii pătimiţi de vii,

Ce trişti bătrâni fără copii.