DESTINUL AMAR AL ACTRIȚEI ELVIRA GODEANU
Elvira Godeanu a fost supranumită „Marea doamnă a teatrului românesc“ datorită calităților fizice și actoricești remarcabile. Dar în spatele strălucirii din lumina reflectoarelor a stat o femeie cu o copilărie tristă și urmărită toată viața de bârfe nedrepte.
Frumoasă, talentată, admirată și bârfită în egală măsură, Elvira Godeanu a avut o viață demnă de un scenariu de film.
Destinul amar al unei mari actrițe. Părăsită de soț, mama ei a refuzat să o alăpteze
S-a născut pe 13 mai 1904 la București și a fost părăsită de tată chiar în prima zi de la naștere. Pentru că își dorise băiat, Constantin Glodeanu a dat bir cu fugiți în momentul în care a aflat că soția sa, Josefina, a dat naștere unei fetițe.
Devastată, mama a refuzat să alăpteze fetița, de supărare că nou născutul nu era băiat. Tatăl avea să revină episodic în viața celor două, până când o va părăsi definitiv pe mama Elvirei, Josefina.
Așa cum avea să povestească mai târziu într-un interviu, mama ei a încercat să se spânzure din cauza faptului că a fost părăsită de soț.
Un copil orfan
Copilăria și tinerețea actriței au fost profund marcate de abandonul tatălui.
„Când eram copil, tot timpul sărutam această poză, o mângâiam și îl așteptam. «Când vine tata, vreau să-l văd!». Mi se spuneau tot felul de minciuni: tata o să vie, dar n-a venit. Eu nu l-am văzut pe tata niciodată în carne și oase. Când m-am făcut mare și mi-am dat seama de felul nemilos în care s-a purtat cu noi, am rupt fotografia. L-am urât cumplit. Am fost, într-un fel, un copil orfan. Am trăit hăituită de această absență”, povestea actrița într-un interviu.
Elvira Godeanu și-a petrecut copilăria și adolescența la Târgu-Jiu. Împreună cu mama sa, s-a mutat mai târziu în Caracal, unde Josefina a lucrat la un pension. În 1921 s-a mutat la București și s-a înscris la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică, secția artă dramatică, la clasa lui Constantin Nottara.
Elvira Godeanu a debutat după terminarea studiilor la Conservator, când avea doar 21 de ani. A urcat pe scenă la Compania Tantzi Cutava-Mișu Fotino. Confirmarea talentului a venit după primele roluri.
O mare frumusețe
S-a angajat apoi la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra și din 1929 a ajuns la Teatrul Național din București, angajată de directorul Liviu Rebreanu. S-a remarcat în roluri celebre din piesele lui Caragiale. Una dintre cele mai memorabile interpretări a fost cea a rolului Zița din ”O noapte furtunoasă”.
Extrem de frumoasă, actrița Elvira Godeanu a stârnit mari pasiuni, dar și multe bârfe în epocă.
„O astfel de frumusețe a născut, evident, pasiuni tulburătoare, a dat naștere unor celebre povești de dragoste, a indus în mintea multora aventuri cum numai în romanele interbelice puteai găsi, a confecționat scenariile unor amoruri secrete cu parteneri din elita economică sau politică a vremii“, scrie scriitorul Ion Cepoi în cartea „Elvira Godeanu, o poveste de pe Jiul de Sus”.
Actriței i s-a atribuit titulatura de „vampă sută la sută”, în ciuda faptului că, în realitate, Elvira Godeanu a fost o femeie simplă și cordială.
Vampă ”sută la sută”
„Bucureștenii – și publicul românesc în general – îi atribuie unanim Elvirei atributele de «vampă sută la sută». Se verifică și în cazul acestei mari artiste înclinațiunea populară de a-și împodobi idolii cu atribute exorbitante care să desăvârșească pentru masse nevoia lor de mituri aurite. Nimic mai departe de adevăr.
Elvira este femeia cea mai simplă, cea mai grațioasă, cea mai cordială de pe lume. I s-au pus și se pun în seamă aventuri senzaționale – ea, care știe tot ce se spune despre persoana ei -râde cu râsul ei fraged, cu o observațiune spirituală, fiindcă posedă un dar al humorului adorabil – atât de firesc și de românesc …”, dezvăluia Alexandru Kirițescu, în articolul „Elvira Godeanu – artistă și femeie”, apărut în Rampa, în 1946.
Presupusă relație cu Gheorghiu Dej
Una dintre cele mai scandaloase relații atribuite Elvirei Godeanu a fost presupusa idilă cu Gheorghe Gheorghiu Dej. Se spune că acesta a făcut o mare pasiune pentru actriță, iar bârfele vremii au vorbit despre o cerere în căsătorie.
Într-un interviu acordat peste ani, actrița a recunoscut că, de fapt, nu l-a cunoscut pe Gheorghiu Dej.
„Este o poveste care m-a apăsat multă vreme. Toți cei care îmi erau apropiați, colegi, prieteni care îmi veneau în casă, știau că este o calomnie. O legendă construită cu sânge rece de Ana Pauker, pentru a-l compromite pe rivalul ei, Gheorghe Gheorghiu-Dej, în ochii tovarășilor de partid și ai lui Stalin.
Mulți dintre cei care mă înconjurau – unii mi-au făcut mărturisiri în acest sens – aveau «indicații» să răspândească zvonul că mă vizitează Dej, că îmi trimite bijuterii și lucruri scumpe. Totul mi se trage de la un revelion. Comuniștii organizau astfel de petreceri în care urmăreau să-și facă propagandă printre artiști.
Totul a pornit de la Ana Pauker
M-am trezit într-o sală unde fuseseră aduse butoaie mari cu vin. Se bea și se mânca și toată lumea era veselă. Eram foarte elegantă, purtam o pălărie cu boruri mari și o blană superbă. Mă însoțea dramaturgul Alexandru Kirițescu, și el foarte elegant îmbrăcat. La un moment dat s-a făcut liniște, apoi o rumoare teribilă: «Vine tovarășa Pauker!». Toți s-au repezit către ea. Eu am stat deoparte. A început să împrăștie strângeri de mână și zâmbete; s-a oprit, m-a privit lung și a cerut să-i fiu prezentată. Parcă o văd, avea o privire de vultur, era tunsă scurt, îmbrăcată modest și sobru, într-o rochie gri închis.
După această întâlnire, zvonurile despre legătura mea cu Dej au început să circule.
Lucrurile au devenit curând dramatice. Primeam scrisori de amenințare sau implorare din partea unor oameni greu încercați de soartă, care aveau rude în închisoare, deținuți politici, sau se aflau în nevoi și sperau că pot să-i ajut eu, intervenind pe lângă «iubitul» meu! Ce e absurd în povestea asta e că eu pe Gheorghe Gheorghiu-Dej nu l-am văzut niciodată în viața mea în carne și oase“.
O iubire, o căsătorie
Actrița s-a căsătorit la 31 mai 1954 cu Emil Prager, un celebru inginer constructor. Acesta a fost bărbatul care a iubit-o, a susținut-o în carieră și i-a rămas alături 50 de ani.
După o viață trăită în lumina reflectoarelor, Elvira Godeanu a murit pe 3 septembrie 1991 și a fost înmormântată în Cimitirul Bellu din București. În 2015 a fost reînhumată în Cimitirul Catolic din Târgu Jiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu