--POVESTEA LUI LATIF –
Să nu uiți niciodată cine ești și de unde ai plecat!...
Latif era cel mai sărac om dintr-un sat. În fiecare noapte dormea aciuat pe lângă vreo casă din fața pieței centrale, iar zilele și le petrecea așezat la umbră vreunui copac, cu mâna întinsă și privirea pierdută în gândurile sale.. La amiază se hrănea din ce-și putea cumpăra cu puținii bănuți pe care îi strângea sau din mancarea pe care i-o aducea câte un om cu suflet caritabil..
Paradoxal și în pofida aspectului său și a modului în care își petrecea timpul, Latif era considerat de toți omul cel mai înțelept din sat..
Într-o dimineață însorită, regele însuși își face apariția în piața din centrul satului. Se plimba printre tarabele cu fructe și lucruri ieftine, fără să cumpere nimic.
Distrat, glumind pe seama comercianților și a cumpărătorilor, regele fu cât pe ce să dea peste Latif, care moțăia într-un loc cu umbră.
Cineva, i-a șoptit că se află în fața celui mai sărac dintre supușii săi, dar totodată celui mai respectat om de cei din sat, pentru înțelepciunea lui..
Amuzat, regele s-a apropiat de cerșetor și i-a zis:
– Dacă-mi răspunzi la o întrebare îți dau aceasta monedă de aur.
Latif s-a uitat la rege și la moneda pe care i-o flutura prin față, aproape disprețuitor, apoi i-a răspuns:
–Poti să-ți păstrezi moneda. Pentru ce aș vrea-o eu?
Care ți-e intrebarea?
Regele, contrariat de răspuns, în loc de o întrebare banala îl provoca cu o chestiune care îl preocupa de mai multe zile și căreia nu-i gasea solutie, o problemă despre proprietate și resurse, pe care niciunul dintre specialiștii săi nu reușiseră să o rezolve..
Răspunsul lui Latif a fost corect și creativ.
Regele, vădit surprins, s-a aplecat și a lăsat moneda la picioarele cerșetorului..
Apoi a ieșit din piața, meditând la cele întâmplate.
A doua zi, a venit din nou în piață. De data asta nu s-a mai plimbat printre comercianți ci a mers direct spre locul în care se odihnea Latif – un măslin bătrân.
Din nou regele a pus o întrebare și din nou Latif a răspuns rapid și înțelept.
Suveranul, surprins încă o data de atâta luciditate, și-a scos sandalele și s-a așezat pe pământ în fața lui Latif.
– Latif, am nevoie de tine, i se adresa pe un ton rugător! Deciziile pe care trebuie să le iau ca rege mă împovărează. Nu vreau să-mi prejudiciez poporul și cu atât mai puțin să fiu un suveran rău.
Îți cer sa vii la palat și să fii consilierul meu.
Îți promit că nu îți va lipsi nimic, că vei fi respectat și că vei putea ieși din palat când dorești… Te rog!..
Latif îl privea la rândul său
și un sentiment de compasiune profund incepăea să pună stăpânire pe el. În plus, simțea că era o datorie, o misiune, să-și pună înțelepciunea în slujba suveranului sau, pentru binele intregului regat. După ce a stat pe gânduri câteva momente, cântărind bine ce avea de făcut, spre supriza regelui, Latif a acceptat.
Chiar în după-amiaza acelei zile s-a prezentat la palat. De îndată a fost instalat într-o cameră luxoasă, la mică distanță de dormitorul regal.
O cadă plină cu apă caldă, special pregătită pentru el, esențe de parfumuri fine și haine din cele mai scumpe și fine țesături, îl așteptau.
În fiecare zi, monarhul îl chema pe noul sau sfătuitor pentru a-l consulta cu privire la problemele regatului, propria sa viață sau indoielile sale spirituale.
Latif răspundea mereu clar și precis.
Noul venit devenise interlocutorul preferat al regelui.
La trei luni de la șederea lui Latif la palat, deja nu mai era măsura, decizie sau problemă, în care regele să nu îl consulte pe apreciatul sau consilier.
Această însă a stârnit gelozia tuturor curtenilor, care vedeau în cerșetorul-consultant o amenințare pentru influența și interesele lor materiale.
Într-o zi, toți s-au gândit să ceară audiență la rege.
Circumspecți, afisând o mimă gravă, unul câte unul, grăiau:
– Prietenul tău Latif, așa cum îl numești tu, complotează să te detroneze.
– Nu se poate! Nu cred așa ceva, le-a replicat regele.
– Poți confirma cu ochii tăi, au strigat toți în cor.
În fiecare după-amiază, pe la ora cinci, Latif se strecoară afară din palat, prin aripa de sud și merge și se întâlnește, nu știm cu cine, într-o căsuță de la marginea satului.
Noi l-am intrebat unde merge, dar raspunsul lui a fost intotdeauna evaziv. Aceasta atitudine a ajuns să ne alerteze și de-asta venim în fața ta, să descoperi complotul și să îl pedepsești pentru înaltă trădare.
Simțindu-se dezamăgit și rănit, regele hotărî să verifice acele versiuni.
În după-amiaza acelei zile se ascunse în spatele unei uși care dădea spre scară pe care se presupunea că va ieși Latif. De acolo l-a putut vedea coborând treptele, iar dupa ce a privit în jur, ca și cum nu voia ca cineva să-l vadă, cu cheia care-i atârnă la gât a deschis ușa și a ieșit.
– Ai văzut?, strigau curtenii, frecându-și mâinile, satisfăcuți.
Apoi, urmat de o gardă personală, monarhul l-a urmărit pe Latif până la căsuta cu pricina.
– Deschide, Latif !, îi strigă regele, bătând puternic în ușă. Sunt eu, regele.
Latif a deschis. Nimeni altcineva, în afară de el, nu se afla în sărăcăcioasa coliba. Nicio ușă sau fereastră secretă, nicio piesă de mobilier care ar fi putut să ascundă pe cineva.
În acea incăpere se putea vedea doar o farfurie veche din lemn, un baston, iar în centru atârna, prinsă intr-un cârlig fixat în tavan, o tunică veche, ale cărei dungi aproape că nu se mai distingeau de timpul care trecuse peste ea.
– Complotezi împotriva mea, Latif, întreabă regele?
– Cum poti gândi asa ceva, Majestate? Nici vorbă! De ce aș face-o?
– Dar vii aici în secret, în fiecare după-amiază. De ce vii, dacă nu te vezi cu nimeni?
De ce te furișezi în maghernița asta?
Latif zâmbi și se apropie de tunica ponosită. O mângâie și-i zise regelui:
– Acum sase luni, când am ajuns la castelul tău, tot ce aveam era această tunică, acest blid și acest toiag.
Acum mă simt atât de confortabil în hainele pe care le port, patul în care dorm e atât de moale, respectul pe care mi-l oferi e atât de flatant și atât de fascinantă puterea ce mi-o oferă locul pe care-l am alături de tine…, că în fiecare zi vin aici doar pentru a fi sigur de un lucru: SĂ NU UIT NICIODATĂ CINE SUNT ȘI DE UNDE AM PLECAT…
Sursa Google...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu