***

 ÎNTR-O IARNĂ ÎNGHEȚATĂ 

Într-o iarnă înghețată cu troiene şi cu ger

O bătrână-mi bate-n poartă: un colţ de pâine îţi cer!

Eu abia îmi ţin mirarea când văzui că pe-aşa vreme

Sărăcuța bate drumul și de iarnă nu se teme!

Şi fără să stau pe gânduri eu în casă am invitat-o

Am rugat-o să se aşeze și din plin am ospătat-o.

După ce a mâncat bine semnul crucii îşi făcu'

Spuse-n șoaptă o rugăciune și cu capu-n jos...tăcu'.

"Spune-mi maică, o-ntrebai, nu ai casă...n-ai copii? 

Şi de ce pe drumuri stai pe-aşa vreme de urgii?"

Zise ridicând privirea ce de lacrimi e umbrită:

"M-a lovit nenorocirea când  eram mai fericită! 

Copii am...dar sunt prin lume prin apus și răsărit...

Nu mai au vești despre mine de când moşul a murit.

Şi de casă...mi-e ruşine... dar îţi spun adevărat

Neavând cum o-ntreţine casa mea....s-a dărâmat!

Mi-a rămas din toată munca un baston şi...bătrâneţea...

Nu mai am nimic de-acuma să îmi aline tristeţea!

Ce eram să fac de foame?! Frigul mai că nu-l mai simt...

Am plecat să cer la lume de mâncare şi-un veşmânt...

Că nu pot să rabd măicuță...mă gândesc, că de Crăciun

Voi găsi milă la unii și mă vor lua din drum!

Eu m-am tot rugat de moarte dar se zice că-i  păcat!

Trebuie să-mi trăiesc viaţa aşa cum îmi este dat.

Acum plec din nou pe drumul ce îmi ţine loc de casă

Să-ți dea sănătate Domnul că m-ai aşezat la masă!

Şi să ştii că acest bine pe care azi l-ai făcut 

Se întoarce-ntr-o zi la tine dar de zece ori mai mult!"

Şi plecă...cu-ai ei prieteni:un baston...şi bătrânețea

Iar în urmă-i iarna cerne și-i acoperă tristeţea...

      Autor:  Stefania Vasile