***

 UN ARTIST AL POPORULUI - IONEL BUDIȘTEANU

Figură proeminentă a muzicii populare românești, artist și dirijor de excepție, compozitor, cercetător și culegător asiduu de folclor, om de o mare sensibilitate, Ionel Budișteanu s-a născut pe 8 octombrie 1919 la Budești. Provenea dintr-o familie de instrumentiști, tatăl său, Vasile Budișteanu, cântând inclusiv cu Grigoraș Dinicu, așa că din copilărie a luat contact cu muzica.

„De la vârsta de 8 ani am înțeles că nu mai pot scoate muzica din suflet. Copilăria mea a fost ocupată cu studiul, cu exercițiile la vioară. Acasă, tata, la Conservator mi-a fost mentor profesorul de mare dăruire Vasile Filip. Apoi, am învățat multe de la Alexandru Teodorescu, prim-concert-maistru pe vremea aceea la Filarmonica din București.

Am cântat muzică cultă, muzică de cameră cu mult apreciatul și distinsul compozitor, dirijor și pianist Theodor Rogalski. El a fost unul dintre cei mai mari maeștri români ai orchestrației, iar muzica lui era pătrunsă de spirit popular. Apoi, m-am îndrăgostit, ca să spun așa, de frumusețea asta de folclor românesc și nu m-am mai despărțit de el”, mărturisea într-un interviu publicat în 1988.

Sindicatul artiștilor instrumentiști din București i-a încredințat, în 1946, conducerea orchestrei Barbu Lăutarul, pe care a dirijat-o ani în șir, fiind prezent pe scenele țării și în turnee în străinătate.

Apoi, sub coordonarea Filarrmonicii de stat George Enescu, al cărei dirijor era maestrul George Georgescu, orchestra Barbu Lăutarul și-a continuat concertele în fiecare sâmbătă și duminică în sala Ateneului Român.

Printre artiștii cu care a colaborat se numără Maria Lătărețu, Maria Tănase, Emil Gavriș, Ion Luican, Angela Moldovan, Ștefan Lăzărescu.

În 1957, Ionel Budișteanu a primit titlul de Artist emerit și Premiul de Stat pentru cea mai bună interpretare a cântecelor populare românești, apoi, în 1963, după un turneu pe care l-a făcut timp de 100 de zile în SUA, turneu în cadrul căruia a susținut 90 de concerte în 40 de state ale Americii, parcurgând 23.000 de kilometri cu autobuzul, a fost distins cu titlul de Artist al Poporului.

„Turneul american a fost realizat cu Ansamblul Ciocârlia, care a cuprins instrumentiști din orchestrele Barbu Lăutarul, Ciocârlia și ai Radiodifuziunii Române. Pot spune că a fost un colectiv deosebit. Cu această ocazie, formația a primit denumirea de „Ansamblul artistic Rapsodia Română“. De altfel, primul tablou din program era intitulat „Tablouri din Galeria națională“ — creație a marei maestre de balet Floria Capsali și a lui Mitiță Dumitrescu, un mare balerin și el, cuplu care a 

îndrumat ani de zile baletul Operei Române. Aceste „tablouri“ au fost create și interpretate pe muzica lui George Enescu (Rapsodia I).

America ne-a primit foarte bine. Ne-am bucurat de un succes extraordinar. Au urmat alte turnee: încă de două ori în America, după aceea în Anglia, Franța, Belgia, Olanda, Danemarca, Austria, U.R.S.S. etc. Peste tot muzica și dansurile, costumele naționale, în toată varietatea și frumusețea lor, au impresionat publicul care venea să ne vadă, să ne asculte…

Din noianul amintirilor aș reține un fapt care m-a zguduit profund, și nu numai pe mine. Toată orchestra. Asta s-a întâmplat la un spectacol pe care îl susțineam la Carnegie Hall din New York. Înainte de a intra în scenă, ușa cabinei a fost deschisă de celebrul dirijor american Leopold Stokowski, bun prieten cu maestrul George Enescu. Dorea să ne cunoască personal și să se scuze că nu poate să rămână până la sfârșitul spectacolului deoarece are întâlnire cu Greta Garbo (cei doi trăiseră o poveste de dragoste foarte mediatizată la sfârșitul anilor ‘30), având un alt program aranjat.

I-am mulțumit pentru amabilitate și am intrat în programul anunțat. La terminarea spectacolului, spre uimirea noastră, pe cine credeți că vedem deschizând ușa cabinei ? Pe Leopold Stokowski, care, entuziasmat, m-a îmbrățișat și m-a sărutat.

Bravo! Bravo! Bravo!, au fost cuvintele lui. Spectacolul vostru, a continuat el, m-a fascinat, așa încât, la pauză, i-am dat telefon că nu mă pot desprinde de acest extraordinar spectacol și că doresc să rămân până la sfârșit.

I-am mulțumit la rându-mi pentru călduroasa apreciere, iar el mi-a spus: Cum ai reușit ca numai cu 20 de instrumentiști să interpretezi această creație a prietenului meu George Enescu (e vorba de Rapsodie) când noi, aici, avem probleme ca să acoperim această complexă partitură?…

Era o onoare și înaltă apreciere făcută la adresa muzicii românești, la care eram și noi părtași”, își mai amintea Ionel Budișteanu.

Marele artist s-a stins din viață pe 28 octombrie 1991, la vârsta de 72 de ani, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.