$$$

 Au supraviețuit nopții, dar nu și camerei în care au dormit

Au petrecut o noapte pe plajă, cu muzică, râsete și prieteni noi, crezând că cel mai mare pericol al acelei călătorii erau cocktailurile prea tari și oboseala acumulată pe drum, fără să știe că adevăratul pericol nu venea din petrecere, ci din liniștea unei camere de hotel în care aveau să adoarmă convinse că sunt în siguranță.

În iunie 2012, pe insula Phi Phi din Thailanda, Audrey Belanger, în vârstă de 20 de ani, și verișoara ei Noemi, de 26 de ani, făceau ceea ce fac mii de tineri din întreaga lume, călătorind cu rucsacul în spate, descoperind locuri exotice, cunoscând oameni, adunând amintiri care ar fi trebuit să dureze o viață întreagă, nu doar câteva zile. În timpul drumului, au cunoscut doi bărbați din Brazilia, Bruno și Guy, cu care au stabilit să se revadă în Thailanda, pentru o seară pe plajă, una dintre acele nopți care par perfecte tocmai pentru că nu promit nimic altceva decât libertate.

Petrecerea a fost exact așa cum și-o imaginaseră, cu muzică, căldură tropicală și celebrele „găleți cu cocktailuri” care circulau din mână în mână, iar Noemi, deși ezitantă la început, a cedat văzând că toată lumea bea la fel, presupunând că nu există niciun pericol real. După miezul nopții, cei patru s-au retras în camera de hotel a fetelor, iar dimineața, în jurul orei șase, bărbații au plecat, lăsând în urmă o cameră aparent banală și două tinere care aveau să nu se mai trezească niciodată.

Timp de trei zile, pe ușa camerei a rămas agățat semnul „Nu deranjați”, fără zgomote, fără cereri de curățenie, fără niciun semn de viață, până când personalul hotelului, îngrijorat, a intrat și a descoperit un tablou greu de înțeles și imposibil de șters din memorie: Audrey și Noemi zăceau moarte în paturile lor, cu urme de vomă în jur, sânge pe degete și pe masă, ca și cum în ultimele clipe ar fi încercat să se agațe de ceva, să ceară ajutor, să înțeleagă ce li se întâmplă.

Nu existau semne de violență, nu existau indicii de agresiune, iar primele suspiciuni au vizat alcoolul sau o posibilă supradoză, însă detaliile nu se legau, mai ales când s-a aflat că și cei doi bărbați se simțiseră extrem de rău după ce părăsiseră camera, deși supraviețuiseră. Autoritățile thailandeze au concluzionat rapid că ar fi fost vorba despre o intoxicație accidentală, menționând prezența unei substanțe folosite împotriva insectelor, însă familiile fetelor au refuzat să accepte explicația, iar o a doua autopsie realizată în Canada a arătat că nivelurile respective nu erau suficiente pentru a provoca moartea.

Pe măsură ce investigațiile jurnalistice au continuat, a ieșit la iveală un tipar tulburător, acela al mai multor turiști străini, tineri și aparent sănătoși, care, de-a lungul anilor, fuseseră găsiți morți în camere de hotel din Thailanda, fără o cauză clară, ceea ce a alimentat suspiciunea că unele unități de cazare ar fi folosit pesticide extrem de toxice, ilegale pentru uz interior, în încercarea de a scăpa de ploșnițe, punând astfel viețile oaspeților în pericol.

Nimeni nu a fost tras la răspundere, niciun hotel nu a fost condamnat, iar cazul Audrey și Noemi a rămas suspendat într-o zonă gri, între neglijență, corupție și adevăr incomplet, o tragedie reală pentru care nu a existat niciodată o explicație definitivă, doar tăcere, grăbirea închiderii dosarului și două familii rămase cu întrebări fără răspuns.

Au murit nu pentru că au făcut ceva greșit, ci pentru că au avut încredere că un pat, o cameră și o noapte de somn nu pot fi periculoase, iar această poveste rămâne un avertisment tăcut despre cât de fragilă este siguranța atunci când profitul, lipsa de reguli și indiferența sunt lăsate să decidă în locul responsabilității.

#calatorii #adevaruriincomode #sigurantaturistilor #povestireadevarata #tragediiuitate #intrebarifararaspuns

Tu te-ai mai gândi la ce se ascunde în spatele unei camere ieftine de hotel înainte să stingi lumina și să adormi?