$$$

 În martie 1977, cutremurul de 7.4 grade a prăbușit soclul statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul din fața Bibliotecii Universitare din București, lăsând monumentul de 12 tone să atârne periculos la 45 de grade, iar o echipă de 40 de ingineri, sculptori și muncitori a lucrat 5 zile non-stop pentru a stabiliza statuia cu cabluri de oțel și vinciuri, săpând fundații noi în pământul fisurat, turnând beton în condiții de urgență, salvând monumentul istoric din 1874 de la prăbușire completă, într-o operațiune care combina inginerie de urgență cu restaurare de artă.

Statuia ecvestră - Mihai Viteazul călare, 12 tone de bronz masiv, pe soclu de 6 metri - a fost ridicată în 1874. După 103 ani, cutremurul a distrus fundația. Soclul se înclină 45 de grade. Statuia amenința să cadă oricând.

Profesor inginer Alexandru Popescu, 58 de ani, specialist în structuri istorice, a ajuns la fața locului la o oră după cutremur. "Fundația s-a rupt. Soclul atârnă. Statuia de 12 tone e susținută doar de armătură parțială. Poate cădea în orice moment. Avem ore, maximum zile."

Problema: nu poți abandona monumentul să cadă. E patrimoniu național. Dar nu poți nici lucra normal - pământul e instabil, replici seismice continue, pericol de prăbușire la orice mișcare.

Soluția: stabilizează imediat cu cabluri temporare, apoi reconstruiește fundația în condiții de urgență.

Echipa formată în 3 ore: 10 ingineri structuralisti, 5 sculptori pentru protecția bronzului, 25 de muncitori pentru săpat și turnare beton. Obiectiv: salvează monumentul în 5 zile, înainte de următorul cutremur major prevăzut de seismologi.

Prima zi: stabilizarea temporară. Au adus 8 cabluri de oțel groase, fiecare cu capacitate 5 tone. Au înfășurat cablurile în jurul statuii, ancorându-le în 4 puncte cardinale de structuri stabile - clădiri adiacente și piloți de beton înfipți rapid în pământ.

Ion Marin, 42 de ani, alpinist industrial, a urcat pe statuă pentru a fixa cablurile. "Bronzul e deteriorat în unele zone. Trebuie înfășurat cablu fără a afecta sculptura. Lucrezi la 8 metri înălțime, pe o structură care se poate prăbuși oricând. Fiecare mișcare calculată."

După 18 ore de lucru, statuia era susținută de 8 cabluri tensionate. Înclinarea oprită la 45 de grade. Dar era doar temporar. Trebuia fundație nouă.

Ziua a doua: săpat fundația. Au săpat în jurul soclului vechi, expunând fundația deteriorată. Găseau crăpături mari în beton vechi - 10-15 cm lățime în unele zone. Pământul sub fundație se deplasase 30 cm pe orizontală din cauza cutremurului.

Gheorghe Popescu, 45 de ani, inginer fundații, coordona săpatul. "Săpăm groapă nouă în jurul celei vechi. Adâncime 3 metri, lățime 5 metri. Vom turna fundație nouă în jurul celei vechi, să preia greutatea."

Săpatul în condiții de replici seismice continue era coșmar. La fiecare replică - și erau 10-15 pe zi - pământul se mișca, pereții gropii riscau să se prăbușească. Au întărit cu cofraje metalice continuu.

Ziua a treia și a patra: turnare beton. Trebuiau să toarne 30 de metri cubi de beton armat în fundație nouă. Dar nu putea fi turnare normală - trebuia conexiune structurală cu fundația veche și cu soclul.

Au improvizat: au forât gauri în fundația veche, au introdus armături de oțel care conectau vechi de nou. Au turnat beton în etape - strat de 30 cm, lasă 6 ore să întărească, alt strat. Proces lent dar sigur.

Sculptorul Vasile Ionescu, 52 de ani, supraveghea ca betonul turnat să nu atingă bronzul statuii. "Bronz vechi de 103 ani e fragil. Contactul cu beton proaspăt poate crea coroziune. Punem membrane de protecție, verificăm fiecare punct de contact."

Cea mai critică operațiune: redresarea parțială. După ce fundația nouă era turnată dar înainte să întărească complet, trebuiau să reducă înclinarea de la 45 la maximum 10 grade. Folosind vinciurile conectate la cabluri, au tras încet, milimetric, 3 ore continuu.

"Tragem 5 milimetri. Oprim. Verificăm. Ascultăm fisuri. OK. Tragem alți 5 milimetri." Profesor Alexandru coordona cu metronom și clinometru. La final, înclinare redusă la 8 grade - acceptabil pentru monument istoric.

Ziua a cincea: finalizare. Betonul era întărit 80% - suficient pentru a susține greutatea. Au desfăcut vinciurile și cablurile temporare treptat, transferând greutate pe fundația nouă. Au monitorizat cu clinometru - zero mișcare. Fundația ținea.

Ultima verificare: profesor Alexandru a urcat personal pe statuă, a măsurat cu aparatura precisă. "Înclinare 8 grade față de vertical. Fundație nouă stabilă. Monument salvat. Lucrări de finisare necesare, dar pericolul imediat eliminat."

Bilanț: 5 zile de muncă non-stop, 40 de oameni, zero accidente grave (trei răni minore), monument de 12 tone salvat de la prăbușire, fundație nouă care va rezista încă 100 de ani.

Profesor Alexandru când a scris raportul final a adăugat o notă personală: "Am salvat Mihai Viteazul pentru a doua oară. Prima dată în 1601, prin sabie. A doua oară în 1977, prin inginerie. Ambele necesară curaj, ambele salvând simbolul națiunii."

Astăzi, când restaurările sunt planificate cu luni în avans și tehnologie modernă, este greu să înțelegi că în 1977, o echipă a salvat un monument de 12 tone atârnând la 45 de grade, lucrând 5 zile non-stop în replici seismice, turnând fundații în condiții de urgență, redresând bronz cu vinciuri, într-o cursă contra prăbușirii care putea veni în orice secundă.