$$$

 Ernő Rubik, inventatorul Cubului Rubik, nu a creat jucăria pentru a fi un puzzle, ci ca un instrument didactic pentru studenții săi la arhitectură, pentru a le explica relațiile spațiale 3D. După ce a construit prototipul și a amestecat culorile, și-a dat seama îngrozit că nu îl mai poate face la loc. I-a luat o lună întreagă de muncă solitară în camera sa pentru a rezolva propria invenție pentru prima dată. Când l-a lansat, a crezut că va fi un eșec, fiind prea greu. Astăzi este cea mai vândută jucărie din lume, cu peste 450 de milioane de unități vândute.

În 1974, Ernő preda design interior la Academia de Arte Aplicate din Budapesta și era obsedat de geometria descriptivă. El căuta o modalitate tangibilă de a demonstra cum piesele independente ale unei structuri pot fi mutate fără ca întregul mecanism să se dezintegreze. Provocarea inginerească principală a fost crearea unui nucleu intern care să permită rotația pe toate axele, menținând în același timp cuburile mici (numite „cubies”) fixate unele de altele, o problemă structurală care părea inițial imposibilă.

Primul model fizic pe care l-a realizat nu era din plastic colorat, ci din lemn, colțurile fiind tăiate manual și șlefuite. Pentru a ține piesele laolaltă în timpul testelor preliminare, a folosit elastice și agrafe de hârtie, însă sistemul era fragil. Abia după ce a conceput mecanismul interior sferic, ascuns privirii, a reușit să obțină fluiditatea necesară mișcării. Pentru a vizualiza rotațiile, a aplicat autocolante de hârtie colorată pe fiecare fațetă, folosind culori primare simple.

Matematica din spatele cubului este uluitoare și explică de ce inventatorul s-a chinuit o lună să-l rezolve. Un cub Rubik standard (3x3x3) are 43 de chintilioane de combinații posibile (mai exact 43.252.003.274.489.856.000). Dacă ai avea câte un cub pentru fiecare permutare posibilă, ai putea acoperi suprafața Pământului în 275 de straturi de cuburi. Cu toate acestea, există o singură soluție corectă, ceea ce face ca probabilitatea de a-l rezolva la întâmplare să fie practic nulă.

Inițial, invenția a fost brevetată în Ungaria sub numele de „Cubul Magic” (Bűvös kocka) în 1975. Primele unități au ajuns în magazinele de jucării din Budapesta doi ani mai târziu. Succesul a fost local și moderat la început, deoarece obiectul era considerat mai degrabă o curiozitate matematică pentru intelectuali decât o jucărie de masă pentru copii. Nimeni nu anticipa fenomenul global ce avea să urmeze.

Destinul jucăriei s-a schimbat când un om de afaceri expatriat, Tibor Laczi, a văzut un chelner jucându-se cu cubul într-o cafenea. Fascinat, a cumpărat drepturile de a prezenta produsul la Târgul de Jucării de la Nürnberg în 1979. Acolo, cubul a atras atenția specialistului în jucării Tom Kremer, care a văzut potențialul imens și a convins compania americană Ideal Toy Corp să preia distribuția la nivel mondial, în ciuda rezervelor inițiale ale directorilor.

Când a ajuns pe piața occidentală în 1980, numele a fost schimbat din „Cubul Magic” în „Cubul Rubik”. Producătorii au considerat că „magic” era un termen prea generic și amintea de trucuri ieftine, în timp ce numele inventatorului oferea o notă de prestigiu și autenticitate. Lansarea a declanșat o manie instantanee, cubul devenind un accesoriu obligatoriu, câștigând premiul pentru „Jucăria Anului” în numeroase țări, inclusiv Marea Britanie și SUA.

Febra cubului a generat o industrie secundară de ghiduri și manuale de rezolvare. În 1981, un băiat de 12 ani pe nume Patrick Bossert a publicat o carte simplă intitulată „You Can Do the Cube” (Poți face cubul), care a vândut 1,5 milioane de exemplare. Oamenii erau atât de frustrați de dificultatea puzzle-ului încât căutau cu disperare algoritmi și scurtături, iar medicii au început să vorbească despre afecțiuni ale încheieturii mâinii cauzate de rotirea excesivă a pieselor.

Competițiile de viteză, cunoscute sub numele de „speedcubing”, au apărut rapid. Primul campionat mondial a avut loc la Budapesta în 1982, unde câștigătorul, Minh Thai, a rezolvat cubul în 22,95 secunde. Astăzi, recordurile au coborât la un nivel pe care Ernő Rubik nu l-ar fi crezut posibil, actualul record mondial fiind de 3,13 secunde, stabilit de Max Park. Jucătorii profesioniști folosesc cuburi lubrifiate special și magneți pentru a câștiga fracțiuni de secundă.

Ernő Rubik, acum un om în vârstă, a rămas mereu modest în privința creației sale, spunând că el nu a inventat cubul, ci „l-a descoperit”, ca și cum acesta ar fi existat dintotdeauna în natură, așteptând să fie găsit. Deși a creat și alte puzzle-uri ulterior, niciunul nu a egalat faima primului său proiect. Cubul rămâne un simbol universal al inteligenței, logicii și perseverenței, demonstrând că ordinea poate fi restabilită din haos prin pași metodici și răbdare.