$$$

 În anul 1986, când cercetătorii au intrat pentru prima dată în Peștera Movile din Dobrogea, au descoperit un ecosistem aproape complet izolat, în care viața nu depinde de lumină, ci de reacții chimice și bacterii, într-un aer care ar fi periculos pentru oameni. 

Situată în apropierea orașului Mangalia, această cavitate subterană a fost identificată în timpul unor prospecțiuni geologice de rutină, care aveau ca scop evaluarea solului pentru o investiție industrială majoră. Geologul Cristian Lascu a fost primul care a intuit potențialul locului, observând o galerie carstică neobișnuită la capătul unui puț artificial săpat de muncitori.

Mediul din interiorul peșterii este unul extrem de ostil pentru orice formă de viață obișnuită cu condițiile de la suprafață. Atmosfera este săracă în oxigen, având o concentrație de aproximativ 7-10%, față de 21% cât este normal, dar este suprasaturată cu dioxid de carbon și hidrogen sulfurat. Mirosul specific de ouă clocite este pregnant, iar toxicitatea aerului face ca explorarea să fie posibilă doar cu echipamente de protecție respiratorie și pentru perioade limitate de timp, pentru a evita riscurile majore pentru sănătate.

Ceea ce face acest loc unic pe planetă este sursa de energie care susține lanțul trofic. În lipsa luminii solare, fotosinteza este imposibilă, așa că ecosistemul se bazează pe chemosinteză. Bacteriile specializate oxidează hidrogenul sulfurat și metanul care se ridică din apele termale subterane, transformând aceste gaze toxice în materie organică și energie. Acest proces este similar cu cel întâlnit în jurul izvoarelor hidrotermale de pe fundul oceanelor, la mari adâncimi.

La baza acestui lanț trofic neobișnuit se află un strat gros de bacterii și ciuperci, care arată ca o peliculă gelatinoasă albă sau ca o hârtie umedă, plutind pe suprafața apei din galeriile inferioare. Acest „covor” microbian este pășunat de diverse nevertebrate mici, precum izopodele și collembolele, care la rândul lor devin hrană pentru prădătorii ecosistemului. Totul funcționează într-un ciclu închis, fără aport de nutrienți din lumea exterioară.

Creaturile care trăiesc aici au evoluat în izolare totală timp de aproximativ 5,5 milioane de ani, încă din perioada în care Marea Neagră s-a format. Această separare îndelungată a dus la apariția a zeci de specii endemice, care nu se mai găsesc nicăieri altundeva pe Pământ. Dintre cele peste 50 de specii identificate de biologi, 33 sunt complet noi pentru știință, o densitate de biodiversitate unică pentru un spațiu atât de restrâns.

Adaptările fizice ale acestor animale sunt fascinante și demonstrează plasticitatea vieții. Deoarece trăiesc într-un întuneric absolut, locuitorii peșterii, fie că sunt păianjeni, scorpioni de apă sau lipitori, nu au ochi, aceștia devenind inutili în evoluție. În schimb, au dezvoltat antene extrem de lungi și perișori senzoriali foarte fini pentru a detecta vibrațiile și a se orienta în spațiu, compensând astfel lipsa văzului.

De asemenea, animalele din Peștera Movile sunt complet depigmentate, având culori care variază de la alb translucid la galben pal. Producerea pigmentului necesită energie, iar într-un mediu unde camuflajul vizual nu contează, natura a eliminat această cheltuială metabolică inutilă. Pielea lor subțire le face să pară fragile, dar sunt perfect adaptate pentru a supraviețui în atmosfera chimică intensă a galeriei.

Unul dintre cei mai redutabili prădători ai acestui microcosmos este o specie de miriapod, Cryptops speleorex sau „regele peșterii”. Acesta se află în vârful lanțului trofic local, vânând alte insecte mai mici. O altă specie remarcabilă este o lipitoare care nu se hrănește cu sânge, ci este carnivoră, înghițind viermi și alte mici nevertebrate acvatice, o adaptare comportamentală rară pentru acest tip de animal.

Importanța științifică a Peșterii Movile a atras atenția cercetătorilor din întreaga lume, inclusiv a celor de la NASA. Aceștia consideră peștera un analog terestru pentru condițiile care ar putea exista pe planeta Marte sau pe luna Europa a lui Jupiter. Studierea modului în care viața prosperă aici, bazată strict pe chimie anorganică, oferă indicii prețioase despre cum ar putea arăta viața extraterestră și unde ar trebui căutată.

Accesul în peșteră rămâne strict interzis publicului larg, fiind permis doar echipelor de cercetare autorizate. Intrarea este sigilată cu porți etanșe pentru a preveni alterarea atmosferei interioare și contaminarea ecosistemului cu bacterii de la suprafață. Movile rămâne astfel un laborator natural perfect conservat, o capsulă a timpului care ne arată că viața este mult mai rezistentă și mai inventivă decât ne-am fi putut imagina vreodată.