marți, 13 ianuarie 2026

$$$

 Bomboanele pe care le știe toată lumea, M&M's, nu au apărut că răsfăț de cinema, ci ca o idee pentru soldați: ciocolata a fost acoperită cu o glazură tare ca să nu se topească ușor în căldură și să poată fi transportată și mâncată în condiții grele. Uneori, ceea ce devine simbol al copilăriei începe, de fapt, ca invenție de necesitate logistică pură.


Ideea i-a venit lui Forrest Mars Sr., fiul fondatorului imperiului Mars, în timpul unei vizite în Europa în anii 1930. El a observat voluntarii care consumau mici discuri de ciocolată învelite într-un strat de zahăr dur. Această protecție simplă era genială: permitea trupelor să aibă o sursă rapidă de energie care nu se transforma într-o pastă lipicioasă în buzunare, chiar și sub soarele arzător al Spaniei.


Întors în Statele Unite, Mars a căutat un partener pentru a obține resursele necesare, deoarece ciocolata era raționalizată în acea perioadă. L-a găsit pe Bruce Murrie, fiul președintelui companiei Hershey. Cei doi au bătut palma, iar inițialele numelor lor au format brandul M&M (Mars & Murrie). Deși parteneriatul nu a durat mult, numele a rămas neschimbat până astăzi, amintind de colaborarea istorică dintre cei doi giganți ai dulciurilor.


Producția a început în 1941, într-o fabrică din New Jersey. Întreaga capacitate a fabricii a fost dedicată exclusiv forțelor armate americane. Tuburile de carton rezistent erau incluse în rațiile de hrană ale militarilor trimiși în zonele tropicale din Pacific. Faimosul slogan „Se topește în gură, nu în mână” nu a fost doar o găselniță de marketing, ci o specificație tehnică vitală pentru climatul umed și cald în care activau soldații.


După încheierea conflictului global în 1945, militarii s-au întors acasă, dar au continuat să ceară bomboanele cu care se obișnuiseră pe front. Compania a realizat potențialul imens și a început să vândă produsul către publicul larg. Ambalajul original, un tub de carton, a fost înlocuit treptat cu punga maro pe care o recunoaștem astăzi, marcând tranziția definitivă de la echipament de rație la gustare civilă.


Culorile vibrante au devenit o marcă înregistrată, dar istoria lor a fost fluctuantă. Inițial, pachetul conținea bomboane maro, galbene, portocalii, roșii, verzi și violete. Violetul a fost înlocuit rapid cu bej. Un moment interesant a fost dispariția temporară a culorii roșii în anii '70, din cauza unei temeri publice legate de un colorant alimentar, deși M&M's nu folosea acel tip specific. Roșul a revenit în pungi abia un deceniu mai târziu, la cererea publicului.


Inovația nu s-a oprit la rețeta originală. În anii '50, a fost introdusă varianta cu alune, care a necesitat o ajustare a procesului de fabricație. Miezul de alună a fost acoperit cu ciocolată și apoi cu stratul protector de zahăr. Pentru a le distinge de cele simple, punga a primit culoarea galbenă, o codificare vizuală care a rămas standard în industrie de atunci și care ajută consumatorii să diferențieze instantaneu conținutul.


Durabilitatea lor excepțională le-a propulsat din zonele de conflict direct în spațiu. În 1981, echipajul primei navete spațiale, Columbia, a ales M&M's ca parte a meniului lor. Astronauții le preferau deoarece nu se fărâmițau, evitând astfel riscul ca firimiturile să plutească în microgravitație și să blocheze filtrele de aer sau instrumentele delicate de bord.


Procesul de fabricație este o mostră de inginerie alimentară precisă. Centrele de ciocolată sunt rotite în tobe uriașe, similare malaxoarelor de ciment, în timp ce sunt stropite repetat cu sirop de zahăr și amidon. Această rotație continuă asigură o acoperire uniformă și netedă. Litera „m” este imprimată la final, printr-o metodă care atinge suprafața atât de ușor încât nu sparge coaja fragilă.


Astăzi, deși sunt asociate cu distracția și personajele animate amuzante, esența lor rămâne una pragmatică. M&M's demonstrează cum o soluție tehnică la o problemă logistică dificilă poate evolua într-un fenomen cultural. Ceea ce a fost proiectat pentru eficiență și transport sigur a devenit, prin adaptare, unul dintre cele mai vândute produse de cofetărie din lume.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

$$$

 În ianuarie 1985, groapa-săpătorilor de la Cimitirul Bellu din București au lucrat în cele mai grele condiții din istoria lor, săpând 340 d...