$$$

 În după-amiaza de 14 februarie 1970, la ora 15:47, o avalanșă masivă de zăpadă (aproximativ 40.000 de metri cubi, echivalentul a 15.000 tone) s-a desprins de pe versantul nordic al Vârfului Furnica în Masivul Bucegi și a căzut peste pârtia Cota 1400 din Sinaia, îngropând complet 23 de schiori sub 6-8 metri de zăpadă compactă, timp în care salvamontiștii Gheorghe Ionescu (44 de ani, șef post Sinaia) și echipa sa de 18 salvatori, ajutați de 120 de voluntari (instructori de schi, turiști, localnici), au săpat manual prin zăpadă 7 ore și 20 de minute, lucrând cu lopeti, sonde și câini de salvare, găsind și scoțând vii pe 19 dintre cei 23 îngropați, în cea mai mare operațiune de salvare de avalanșă din istoria salvamontului românesc.

Iarna 1969-1970 fusese extrem de zăpadă în Carpații Meridionali. Ninsori consecutive timp de 3 săptămâni în ianuarie-februarie, acumulând peste 4 metri de zăpadă proaspătă pe versanții nordici ai Bucegilor. Stratul de zăpadă era instabil - alternare de zăpadă uscată, cruste de gheață, zăpadă umedă - structură perfect pentru declanșarea avalanșelor.

Pe 14 februarie, temperatura crescuse brusc de la -15°C la +3°C în 24 de ore - fenomen cunoscut ca "foehn", vânt cald din sud care topește rapid zăpada de suprafață, reducând coeziunea stratului zăpezii. Condițiile perfecte pentru avalanșe.

Postul Salvamont Sinaia emitea avertizare de risc maxim de avalanșă de 3 zile. Dar pârtia Cota 1400 era considerată sigură - zona comercială dezvoltată, pârtie preparată, folosită de mii de schiori în fiecare sezon. Nimeni nu credea că o avalanșă ar putea ajunge acolo.

La ora 15:47, pe pârtia Cota 1400 se aflau aproximativ 60 de schiori - majoritatea începători și intermediari, familii cu copii, turiști de weekend. Vremea era frumoasă - soare, temperatură plăcută, zăpadă bună pentru schi.

Deasupra pârtiei, la 600 metri distanță și 400 metri diferență de nivel, pe versantul nordic al Vârfului Furnica, întregul strat superior de zăpadă (acumulat în ultimele 3 săptămâni) s-a desprins simultan. Declanșator probabil: topire accelerată la bază din cauza temperaturii crescute, reducând aderența la stratul inferior de gheață.

Avalanșa. Patruzeci de mii de metri cubi de zăpadă - un front de 200 de metri lățime, 8 metri înălțime - a început să coboare versantul cu viteza crescândă. La 100 de metri: 30 km/h. La 300 de metri: 80 km/h. La 500 de metri: 120 km/h. O masă albă uriașă căzând ca o cascadă, zdrobind totul în cale.

Pe pârtie, schiorul Vasile Munteanu (38 ani, din București) a văzut primul avalanșa. "AVALANȘĂ! FUGIȚI!" A strigat cât putea de tare, arătând spre munte.

Alți schiori s-au uitat sus. Au văzut frontul alb urias venind. Panică instantanee. Schiori încercând să scape lateral, coborând rapid, unii căzând, ridicându-se, alergând.

Dar avalanșa era prea rapidă. De la momentul când a fost văzută până când a lovit pârtia: 15 secunde. Imposibil să fugi 200 de metri lateral în 15 secunde pe schiuri.

Avalanșa a lovit capătul de sus al pârtiei Cota 1400 cu forța devastatoare. Douăzeci și trei de schiori au fost prinși direct în masa de zăpadă - 14 adulți (vârste 22-51 ani) și 9 copii (vârste 8-16 ani). Înghițiți instant de frontul alb, aruncați, rostogliți, îngropați.

Restul schiorilor - 37 de persoane - au scăpat fie pentru că erau suficient de lateral, fie suficient de jos pe pârtie pentru că avalanșa nu i-a ajuns. Au văzut tovarășii lor dispărând în zăpadă.

Când avalanșa s-a oprit - după 40 de secunde de la impact - întreaga secțiune superioară a pârtiei era acoperită cu 6-8 metri de zăpadă compactă. Zăpada de avalanșă nu e ca zăpada normală - e comprimată de propria ei greutate și forța impactului, devine aproape solidă ca betonul, extremă de grea pentru săpat.

Supraviețuitorii au început imediat să strige, să alerge în zăpadă, să caute. "AICI ERA SOȚIA MEA!" "COPILUL MEU ERA AICI!" Săpau cu mâinile, cu schiurile, cu orice.

La cabana Cota 1400, la 400 de metri, administratorul Constantin Pavel (52 ani) a auzit zgomotul - ca un tren venind prin munte. A ieșit afară, a văzut norul de zăpadă. A înțeles instant. A intrat înapoi, a sunat la Postul Salvamont. "AVALANȘĂ PE PÂRTIE! OAMENI ÎNGROPIȚI! VENIȚI URGENT!"

Gheorghe Ionescu, șeful Postului Salvamont Sinaia, a activat alarma generală. La ora 15:52 - 5 minute de la avalanșă - prima echipă de salvare (6 salvamontișți) pornea cu echipament complet: sonde de avalanșă (tije metalice de 3 metri pentru sondarea zăpezii), lopeti, carabiniere, frânghii, truse medicale, termosuri cu ceai fierbinte.

Gheorghe și echipa au ajuns la locul avalanșei la ora 16:05 - 18 minute de la dezastru. Au găsit haos - 37 de supraviețuitori săpând dezordonat, plângând, strigând nume. Zăpadă peste tot. Nici un semn al celor 23 îngropați.

Gheorghe a preluat comanda imediat. "TOATĂ LUMEA LINIȘTE! ASCULTAȚI!" Au tăcut toți. "Dacă cineva știe exact unde era o persoană când avalanșa a lovit, arătați locul! RAPID!"

Șapte supraviețuitori au arătat locații aproximative. "Soția mea era aici!" "Fiul meu și prietenul lui erau acolo!" Gheorghe a marcat fiecare loc cu o baghetă colorată înfiptă în zăpadă.

"Împărțim zone! Fiecare echipă ia o zonă! Sondăm metodic - sonda la fiecare metru pătrat! Când găsiți rezistență - corp uman - strigați și săpați imediat!"

Problema cu salvarea de avalanșă: timpul. Sub zăpadă, oxigenul se epuizează rapid. Dacă persoana e îngropată cu fața liberă într-un buzunar de aer, poate supraviețui 30-60 minute. Dacă e complet înfășurată, fără aer, 15 minute maximum înainte de asfixie. Erau deja 20 de minute de la avalanșă.

Prima descoperire: la ora 16:12, salvamontiștii Ion Popescu (32 ani) sondând găsește rezistență la 1.5 metri adâncime. Sapă rapid cu lopata. Zăpada de avalanșă e grea, compactă, fiecare lopatare cântărește 15-20 kilograme. După 3 minute de săpat intens, găsește o mână. Apoi un braț. Apoi cap. Ana Marin, 29 ani, inconștientă dar vie. O scot, o înfășoară în pături, i-au dat oxigen din butelie. Își revine după 2 minute. "Copilul meu! Mihai! Era lângă mine!"

Sapă în zona imediat adiacentă. La 2 metri distanță, 2 metri adâncime, găsesc pe Mihai, 8 ani. Inconștient, nu respiră. Începu resuscitare cardio-pulmonară. După 45 de secunde, copilul tușește, respiră. Viu.

Doi salvați. Mai 21 îngropați.

Între timp ajunseseră întăriri - toți salvamontiștii din Sinaia și Bușteni (18 în total), plus voluntari - instructori de schi de la Cota 1400 și Cota 2000 (24 persoane), turiști care oferiseră să ajute (aproximativ 80 persoane), localnici din Sinaia care urcaseră pe pârtie cu lopeti (aproximativ 40 persoane). Total: aproximativ 140 de oameni săpând simultan.

Gheorghe i-a organizat în echipe de câte 8 persoane, fiecare echipă cu o zonă de 10x10 metri. Sondare metodică, săpare rapidă când găseau ceva.

A doua descoperire: ora 16:25. Găsesc doi schiori îngropați împreună - Vasile și Elena Popescu, soț și soție, 34 și 32 ani. Îngropați la 3 metri adâncime, înfășurați unul în celălalt. Amândoi inconștienți. Amândoi vii. Tratament pentru hipotermie, oxigen. Supraviețuire.

A treia descoperire: ora 16:31. Copil - Andrei Stancu, 12 ani. Îngropat la 4 metri adâncime. Inconștient, nu respiră, puls slab. Resuscitare 2 minute. Își revine. Viu.

Dar timpul trecea. Ora 16:45 - o oră de la avalanșă. Șansele pentru cei încă îngropați scădeau dramatic. Sub o oră, mortalitatea crește la 70-80%.

Descoperiri 4-7: între ora 16:40 și 17:00. Patru schiori adulți găsiți - trei vii (tratament pentru hipotermie și lipsă oxigen), unul mort (Constantin Marin, 45 ani, îngropat la 6 metri adâncime, asfixie).

Prima pierdere. Gheorghe a continuat. "CONTINUĂM! MAI SUNT ȘAISPREZECE ÎNGROPAȚI!"

Problema: întunericul venea. Era 14 februarie, apus la ora 18:00. Aveau o oră de lumină naturală. Gheorghe a cerut iluminat. Au adus generatoare diesel și proiectoare de la telegondolă - 8 proiectoare puternice, iluminând zona avalanșei ca ziua.

Între ora 17:00 și 19:00, au găsit încă 9 persoane - 6 vii, 3 morți. Total salvați vii: 15. Total morți: 4. Mai rămâneau 4 îngropați.

Problema: unde? Sondaseră deja 80% din zona avalanșei. Cei 4 rămași trebuiau să fie îngropați mai adânc - 7-8 metri - sau deplasiați lateral de forța avalanșei în zone neașteptate.

La ora 19:20, au adus câini de salvare - doi câini Ciobănesc German antrenați pentru salvare avalanșă, de la Poiana Brașov. Câinii pot detecta miros uman prin 8-10 metri de zăpadă.

Câinii au scanat zona. Primul câine - Max - s-a oprit și a început să latre intens într-o zonă la marginea avalanșei, zona care nu fusese sondată intens pentru că părea prea laterală. Echipe au săpat imediat. La 7 metri adâncime, au găsit doi schiori - Nicolae și Maria Ionescu, tată și fiică, 47 și 16 ani. Nicolae mort - îngropat 3 ore și jumătate, asfixie. Maria vie dar în comă profundă - hipotermie severă, temperatura corpului 28°C. Tratament de urgență, transportată imediat la spital cu elicopterul (care între timp ajunsese). Maria a supraviețuit - recuperare lungă, dar completă.

Al doilea câine - Rex - a găsit încă un schiior la ora 20:15. Ion Cristea, 29 ani, îngropat la 6.5 metri adâncime. Mort - asfixie.

Mai rămânea un îngropat. Numele: Mihai Dumitrescu, 14 ani. Nimeni nu știa exact unde fusese când avalanșa lovise.

Echipele au continuat să sondeze. Ora 21:00. Ora 22:00. Temperatura scăzuse la -8°C. Muncitorii erau epuizați - 6 ore de săpat intens în zăpadă. Dar Gheorghe refuza să se oprească. "E un copil acolo jos. Continuăm până îl găsim."

La ora 23:07 - 7 ore și 20 de minute de la avalanșă - salvamontiștii Vasile Pavel, sondând o zonă la marginea extremă a avalanșei, găsește rezistență la 8 metri adâncime. Sapă. Găsește Mihai Dumitrescu. Mort - îngropat peste 7 ore, asfixie și hipotermie.

Bilanțul final: 23 persoane îngropate. 19 salvate vii. 4 decese (Constantin Marin - 45 ani, Nicolae Ionescu - 47 ani, Ion Cristea - 29 ani, Mihai Dumitrescu - 14 ani).

Este rata de supraviețuire de 82.6% - excepțional de ridicată pentru o avalanșă de această magnitudine. Normal, avalanșele majore au rata de supraviețuire de 40-50%.

Factorii care au contribuit:

- Răspuns imediat - supraviețuitorii au început să caute instant

- Alertare rapidă - 5 minute de la dezastru până la plecare echipă salvare

- Resurse masive - 140 de oameni săpând simultan

- Metodologie eficientă - sondare sistematică condusă de profesioniști

- Perseverență - 7 ore și 20 de minute de săpat continuu

Gheorghe Ionescu și echipa de salvamontisti au primit decorații de la Ministerul Turismului și Consiliul pentru Cultură Fizică și Sport. "Pentru eroism și profesionalism în salvarea vieților umane." Voluntarii care ajutaseră - instructori, turiști, localnici - au primit recunoașteri oficiale.

Dar Gheorghe, când a fost întrebat despre acea noapte, a spus: "Am pierdut patru oameni. Patru care ar fi trebuit să fie acasă cu familiile lor. Da, am salvat 19. Dar mereu îmi amintesc cei patru pe care nu i-am găsit la timp."

Maria Ionescu, fata de 16 ani salvată după 3 ore și jumătate sub zăpadă, când s-a recuperat complet după 2 luni, a spus: "Eram în întuneric total. Rece. Nu puteam respira. Am crezut că mor. Ultima mea gândire înainte să leșin: 'Cineva va veni să mă găsească.' Și au venit. Nu știu cine a săpat să mă scoată, dar le datorez viața mea."

După incidentul din 1970, autoritățile au instalat sisteme de monitorizare avalanșă pe toți versanții din stațiunile Sinaia, Bușteni și Predeal. Pârtiile sunt închise preventiv când riscul de avalanșă e ridicat. Echipele de salvamontisti au primit echipament modern - detectoare electronice de avalanșă, heliportare pentru victimele grave, câini mai mulți antrenați.

Dar veteranii salvamontiști încă povestesc despre februarie 1970, când 40.000 de metri cubi de zăpadă au căzut peste o pârtie plină de schiori, îngropând 23 de oameni, și când 140 de oameni au săpat 7 ore și 20 de minute prin zăpadă compactă ca betonul pentru a salva 19 vieți, demonstrând că organizarea rapidă, munca coordonată și refuzul de a renunța pot învinge chiar și cele mai mortale forțe ale naturii.