$$$

 Există un fenomen meteorologic rar numit „Ploaie de animale”, care sună a mit, dar este o realitate științifică. În orașul Yoro din Honduras, acest fenomen ("Lluvia de Peces") are loc aproape anual: după o furtună violentă, străzile sunt pline de pești vii care se zbat pe asfalt. Explicația cea mai plauzibilă nu este că peștii cad din nori, ci că ploile torențiale și inundațiile rapide forțează peștii din râurile subterane să iasă la suprafață prin sistemele de canalizare și prin solul saturat. Totuși, pentru localnici, care ies cu gălețile să adune „mana cerească”, rămâne un miracol divin care le asigură cina, transformând o anomalie hidrologică într-o sărbătoare comunitară.

Evenimentul are loc, de obicei, între lunile mai și iulie, marcând începutul sezonului ploios în regiune. Semnele sunt întotdeauna aceleași: cerul se întunecă brusc, vântul începe să bată cu putere, iar o ploaie torențială, însoțită de descărcări electrice intense, se abate asupra orașului timp de două sau trei ore. Localnicii știu că nu trebuie să iasă din case în timpul furtunii. Abia după ce norii se risipesc și soarele reapare, oamenii ies pe câmpurile umede din zona „La Pantalla”, unde găsesc sute de pești mici, argintii, sărind pe iarbă, uneori la kilometri distanță de orice apă curgătoare vizibilă.

Cercetătorii de la National Geographic au investigat fenomenul în anii '70 și au observat un detaliu crucial care susține teoria râurilor subterane. Ei au remarcat că peștii găsiți pe sol erau orbi sau aveau ochii parțial dezvoltați, o caracteristică specifică creaturilor care trăiesc în medii fără lumină, cum ar fi cavernele acvatice. Acest lucru sugerează că presiunea apei din timpul furtunii împinge acești pești prin fisurile solului calcaros la suprafață, demontând parțial teoria că ar fi fost transportați prin aer de la mare distanță.

Totuși, teoria meteorologică a „trombelor marine” rămâne valabilă pentru alte cazuri similare din lume. O trombă marină este o coloană de aer rotativ care se formează deasupra apei și acționează ca un aspirator gigantic. Vânturile sale pot fi suficient de puternice pentru a ridica bancuri întregi de pești sau broaște la altitudini mari, în norii de furtună. Aceștia pot fi transportați de curenții atmosferici pe distanțe lungi înainte de a fi eliberați deasupra uscatului odată cu precipitațiile, deși Yoro se află la o distanță considerabilă de ocean (aprox. 200 km), ceea ce face această variantă mai puțin probabilă aici.

Pentru locuitorii din Yoro, explicația științifică este secundară în fața tradiției spirituale. Legenda locală atribuie fenomenul părintelui José Manuel Subirana, un misionar spaniol care a vizitat zona între anii 1856 și 1864. Întristat de sărăcia lucie a populației locale care suferea de foame, preotul s-a rugat neîncetat timp de trei zile și trei nopți, cerând providenței o sursă de hrană pentru acești oameni. Conform tradiției, imediat după rugăciunea sa, a avut loc prima ploaie de pești, un miracol care s-a repetat de atunci an de an.

Peștii adunați sunt, de regulă, de mici dimensiuni, asemănători cu sardinele, și sunt perfect comestibili. Imediat după ce sunt culeși de pe străzi și câmpuri, aceștia sunt gătiți în diverse moduri, prăjiți sau preparați cu orez și condimente locale. Este o sursă de proteine binevenită și gratuită, iar gustul lor este descris de localnici ca fiind diferit de cel al peștilor obișnuiți din râurile de suprafață, având o textură specifică, unică.

Fenomenul a devenit o parte atât de integrantă a identității culturale, încât din 1998 orașul organizează un festival oficial numit „Festival de la Lluvia de Peces”. Evenimentul include o paradă colorată, muzică, dansuri tradiționale și, evident, degustări de preparate din pește. Este momentul în care comunitatea sărbătorește unicitatea orașului lor pe harta lumii, atrăgând turiști curioși să vadă locul unde „cerul hrănește pământul”.

Deși Yoro este cel mai faimos exemplu, ploile de animale au fost documentate istoric și în alte colțuri ale lumii. În 1861, în Singapore a avut loc o ploaie de somni după un cutremur, iar în Sri Lanka au căzut din cer creveți și pești în mai multe rânduri. În 2021, locuitorii orașului Texarkana din Texas au raportat că, în timpul unei furtuni, au căzut pești mici în curțile lor și pe acoperișurile mașinilor, eveniment confirmat de meteorologii locali ca fiind rezultatul unor curenți ascendenți puternici.

Fizica din spatele transportului aerian al animalelor este fascinantă. Obiectele ușoare, cum ar fi amfibienii sau peștii mici, pot fi menținute în suspensie de curenții ascendenți din interiorul norilor cumulonimbus. La altitudini mari, temperaturile scad drastic, motiv pentru care, în unele cazuri istorice, animalele au căzut pe pământ înghețate sau încastrate în bucăți de gheață, comportându-se ca o grindină organică. Faptul că în Yoro peștii sunt vii sugerează o expunere scurtă la aer sau, din nou, originea subterană.

Astfel, ploaia de pești din Honduras rămâne unul dintre puținele mistere naturale care mulțumește pe toată lumea: oamenii de știință au un caz fascinant de hidrologie și meteorologie de studiat, iar localnicii au o confirmare a credinței lor și o masă copioasă. Indiferent dacă vin din nori sau din pământ, apariția lor este un memento că natura are încă mecanisme surprinzătoare care pot transforma o zi obișnuită într-un eveniment extraordinar.