$$$

 În Germania, în orașul Halberstadt, are loc cel mai lung concert din istorie. Într-o biserică veche (St. Burchardi), o orgă special construită interpretează piesa „As Slow As Possible” a lui John Cage. Concertul a început în anul 2001 și este programat să se termine în anul 2640. Piesa durează 639 de ani. Notele sunt ținute atât de mult timp încât o schimbare de acord este un eveniment global; ultima dată când s-a schimbat o notă, biserica a fost plină de jurnaliști. Este un proiect despre răbdare și despre speranța că omenirea va mai exista peste 6 secole pentru a auzi finalul.

Alegerea duratei specifice de 639 de ani nu este una întâmplătoare, ci are o semnificație istorică și matematică profundă legată de locul desfășurării. În anul 1361, în catedrala din Halberstadt a fost inaugurată prima orgă modernă cu claviatură, un moment revoluționar pentru muzica liturgică. Organizatorii au scăzut anul 1361 din anul 2000 (momentul propus inițial pentru începerea proiectului), rezultând cifra de 639. Astfel, piesa își propune să dureze în viitor exact atâta timp cât a trecut de la invenția orgii moderne până în prezent.

Instrumentul care cântă această piesă nu este o orgă completă, ci una care se construiește pe parcurs, în funcție de nevoile partiturii. Deoarece anumite note vor fi atinse abia peste zeci sau sute de ani, tuburile necesare pentru acele sunete nu au fost încă instalate. Orga are un burduf electric care furnizează un flux continuu de aer, asigurând că sunetul nu se oprește niciodată, zi și noapte, indiferent de prezența sau absența publicului în sală.

Un detaliu fascinant este modul în care a început acest concert maraton. Deși proiectul a fost inaugurat oficial pe 5 septembrie 2001, data de naștere a compozitorului John Cage, primii spectatori nu au auzit absolut nimic. Partitura începe cu o pauză muzicală. Pentru a respecta proporțiile temporale dilatate ale piesei, această liniște inițială a durat nu mai puțin de 17 luni. Abia în februarie 2003 s-a auzit primul acord, moment care a marcat trecerea de la tăcere la sunet continuu.

Schimbarea notelor, eveniment numit „Klangwechsel”, este o procedură manuală și solemnă, efectuată de entuziaști și muzicieni. Nu există un computer care să schimbe acordurile; totul este fizic. Oamenii adaugă sau scot tuburi de metal din orgă și mută sacii de nisip care țin clapele apăsate. Aceste momente atrag vizitatori din toată lumea, care se adună în biserica neîncălzită pentru a fi martori la o modificare sonoră ce va persista poate pentru următorii câțiva ani.

Finanțarea acestui proiect secular se bazează pe o idee ingenioasă care implică publicul în istoria viitoare. Oricine poate cumpăra un „an” din durata concertului. În schimbul unei donații, numele donatorului este gravat pe o plăcuță metalică și afișat în biserică, alocându-i-se un an specific, de exemplu, anul 2500. Este o modalitate prin care oamenii de azi își pot lăsa o urmă tangibilă într-un viitor pe care nu îl vor vedea niciodată, devenind parte din structura temporală a operei.

Biserica St. Burchardi, gazda evenimentului, a fost aleasă pentru că era o ruină parțială, un spațiu gol și auster care rezonează cu conceptul de trecere a timpului. Clădirea a avut o istorie tumultuoasă, fiind folosită în trecut ca hambar, distilerie și chiar crescătorie de porci, înainte de a fi redată artei. Acum, zidurile sale vechi de piatră protejează sunetul continuu, oferind o acustică deosebită care amplifică senzația de infinit.

Ascultarea piesei este o experiență meditativă unică, opusă ritmului frenetic al vieții moderne. Vizitatorii intră în biserică și aud un sunet static, asemănător cu un zumzet profund sau o sirenă îndepărtată. Deoarece armonia se schimbă atât de rar, creierul uman începe să perceapă micro-variațiile sunetului și rezonanța spațiului. Este o muzică ce nu oferă satisfacție imediată, ci invită la introspecție asupra conceptului de eternitate și a limitelor percepției umane.

Provocările logistice sunt imense, deoarece nimeni nu poate garanta stabilitatea politică, economică sau fizică a zonei pentru următoarele șase secole. Întreținerea orgii necesită electricitate constantă și reparații periodice ale burdufului și componentelor de lemn. Există o fundație dedicată care administrează proiectul, având sarcina de a transmite instrucțiunile și responsabilitatea de la o generație la alta, ca într-o ștafetă care traversează istoria.

Finalul concertului este programat pentru 4 septembrie 2640. Este o dată atât de îndepărtată încât pare științifico-fantastică. Cei care au inițiat proiectul sunt conștienți că este un act de optimism suprem: a presupune că, peste 600 de ani, va exista încă o comunitate, o biserică și oameni interesați să asculte ultima notă a unei piese începute de strămoșii lor îndepărtați. Până atunci, orga din Halberstadt continuă să respire, notă cu notă, măsurând timpul într-un mod pe care niciun ceas nu îl poate egala.