$$$

 Există un animal care își poate regenera complet un membru pierdut. 

Axolotlul poate reface picioare, coadă și chiar părți din organe, devenind un subiect-cheie în cercetarea regenerării umane. Spre deosebire de majoritatea mamiferelor, care răspund la o rănire prin formarea de țesut cicatricial permanent, acest amfibian are capacitatea unică de a mobiliza celulele din jurul zonei afectate pentru a reconstrui perfect structura lipsă, fără a lăsa urme vizibile ale traumei anterioare.

Secretul acestui proces biologic constă în formarea unei structuri celulare numite „blastem”. Imediat după pierderea unei părți a corpului, un strat de celule epiteliale acoperă rapid zona expusă. Sub acest strat, celulele mature din țesuturile osoase, musculare și nervoase trec printr-un proces de dediferențiere, transformându-se înapoi într-o stare similară celulelor stem. Aceste celule devin versatile și încep să se dividă rapid, reconstruind membrul pas cu pas, exact în forma și dimensiunea originală.

Capacitățile regenerative ale axolotlului (Ambystoma mexicanum) nu se limitează doar la membrele periferice. Studiile de laborator au demonstrat că acesta își poate reface măduva spinării zdrobită, restabilind conexiunile nervoase complete și mobilitatea, lucru imposibil pentru om. Mai mult, axolotlul poate regenera țesut ovarian sau testicular, precum și porțiuni semnificative din inimă și chiar din creier, păstrând funcționalitatea intactă a organelor vitale după vindecare.

Un aspect fascinant al biologiei lor este neotenia, fenomenul prin care axolotlul își păstrează trăsăturile larvare pe tot parcursul vieții. Deși este o salamandră, el nu trece de obicei prin metamorfoza completă pentru a deveni terestru, ci rămâne acvatic, păstrându-și branhiile externe plumate și coada înotătoare. Cercetătorii sugerează că această "tinerețe veșnică" biologică este strâns legată de plasticitatea celulară care permite regenerarea extremă.

Sistemul imunitar joacă un rol crucial în acest mecanism de refacere. Oamenii de știință au observat că o anumită clasă de celule imunitare, macrofagele, sunt esențiale în primele etape ale regenerării. Dacă aceste celule sunt eliminate experimental, axolotlul pierde capacitatea de a se regenera și începe să formeze cicatrici, la fel ca oamenii. Acest fapt sugerează că cheia regenerării umane ar putea sta nu doar în celulele stem, ci și în modul în care sistemul imunitar gestionează inflamația imediat după o leziune.

Paradoxal, deși este un supraviețuitor biologic excepțional, axolotlul este în pericol critic de dispariție în mediul său natural. Specia este nativă exclusiv complexului de lacuri și canale Xochimilco din apropierea orașului Mexico City. Poluarea urbană și introducerea unor specii invazive de pești care mănâncă ouăle de axolotl au decimat populația sălbatică, animalul supraviețuind astăzi mai mult în acvariile laboratoarelor de cercetare decât în natură.