$$$

 În 1325, orașele italiene Modena și Bologna au intrat în război din cauza unei găleți de lemn. Conflictul, numit „Războiul Găleții” (War of the Bucket), a început când soldații din Modena s-au furișat în centrul Bolognei și au furat o găleată de la o fântână publică, doar pentru a-i umili pe rivali. Bologna, insultată, a declarat război. S-a dat o bătălie sângeroasă (Bătălia de la Zappolino) în care au murit 2.000 de oameni. Modena a câștigat și a păstrat găleata. Partea absurdă? Găleata este expusă și astăzi în turnul catedralei din Modena, fiind păzită ca o comoară națională, amintind vizitatorilor că mii de oameni au murit pentru un obiect de uz casnic.

În spatele acestui incident aparent trivial se ascundea o tensiune politică mult mai profundă, care diviza Italia medievală între două tabere majore: Guelfii și Ghibelinii. Bologna susținea papalitatea (Guelfii), în timp ce Modena era loială Sfântului Imperiu Roman (Ghibelinii). Cele două orașe-stat se aflau într-o competiție permanentă pentru teritoriu și influență în regiunea Emilia-Romagna, iar incidentul cu găleata a fost doar scânteia care a aprins un butoi cu pulbere pregătit de multă vreme să explodeze.

Furtul în sine a avut loc într-o noapte, când un mic grup de soldați modenezi a reușit să pătrundă în Bologna prin poarta San Felice. Aceștia nu au vizat tezaurul orașului sau documente secrete, ci s-au oprit la fântâna centrală de lângă poartă, au luat găleata plină cu apă și au fugit cu ea înapoi în orașul lor. Obiectul a fost expus imediat în Modena ca un trofeu de mare preț, gest care a fost interpretat de bologhezi ca o sfidare intolerabilă la adresa suveranității lor civice.

Autoritățile din Bologna au trimis soli oficiali pentru a cere restituirea proprietății furate, considerând că onoarea orașului a fost pătată. Refuzul categoric al Modenei de a înapoia recipientul de lemn a dus la mobilizarea trupelor. Bologna a reușit să strângă o forță impresionantă pentru acea vreme, formată din aproximativ 32.000 de oameni, dintre care 2.000 erau cavaleri, toți mărșăluind sub stindardul papei pentru a recupera obiectul sanitar.

De cealaltă parte, Modena a putut mobiliza o forță mult mai mică, de doar 7.000 de soldați. Discrepanța numerică era uriașă, iar victoria Bolognei părea asigurată din punct de vedere matematic. Confruntarea a avut loc la Zappolino, o localitate situată strategic la granița dintre cele două teritorii. Strategia modenezilor s-a bazat pe rapiditate și cunoașterea terenului, elemente care s-au dovedit decisive în economia luptei.

Bătălia a durat doar două ore, dar intensitatea ei a fost extremă. Deși depășiți numeric, soldații din Modena au reușit să spargă liniile inamice printr-o manevră de flancare surprinzătoare. Haosul s-a instalat în rândurile armatei din Bologna, iar soldații au început să fugă dezorientați. Cavaleria grea a Modenei a profitat de dezorganizarea adversarului și a transformat câmpul de luptă într-o victorie tactică totală, în ciuda faptului că luptau 1 contra 4.

După ce i-au pus pe fugă pe bologhezi, modenezii nu s-au oprit la graniță, ci i-au urmărit pe învinși până la porțile propriului oraș. Într-un gest de supremă aroganță, armata învingătoare nu a asediat cetatea, ci a campat în jurul ei timp de câteva zile, distrugând simbolic câteva castele periferice și organizând jocuri militare chiar sub privirile neputincioase ale celor asediați în propriile ziduri.

Umilința a fost completată de un nou gest simbolic: înainte de a se întoarce acasă, soldații din Modena au mai luat o a doua găleată dintr-o fântână aflată în afara zidurilor cetății Bologna, pentru a arăta că pot face acest lucru oricând doresc. Întoarcerea în Modena a fost triumfală, găleata originală fiind purtată în procesiune prin piața centrală și așezată la loc de cinste în Ghirlandina, turnul clopotniță al catedralei, unde a rămas ca mărturie peste secole.

Acest episod istoric tragicomic a fost imortalizat în literatura italiană de poetul Alessandro Tassoni, care a scris în 1622 poemul eroic-comic „La secchia rapita” (Găleata răpită). Opera sa satirizează vanitatea umană și motivele absurde pentru care oamenii aleg să se lupte, transformând un simplu obiect de lemn într-un fel de Elena din Troia a Evului Mediu italian. Poemul a contribuit decisiv la faima internațională a evenimentului.

Astăzi, vizitatorii care ajung în Modena pot vedea o replică a celebrei găleți atârnând în turnul Ghirlandina, în timp ce originalul, vechi de 700 de ani, este păstrat într-un mediu controlat în primăria orașului (Palazzo Comunale). Deși relațiile dintre cele două orașe sunt acum pașnice, rivalitatea prietenească persistă, iar găleata rămâne un simbol fizic al faptului că istoria este adesea scrisă nu doar de imperii și tratate, ci și de orgolii mărunte și obiecte banale.