$$$

 ❤La mulți ani, Florin Piersic!

„Poţi să faci toată viaţa tot ce trebuie şi să nu se uite nimeni la tine. Sau să fii Florin Piersic” -Stela Popescu

„Fericirea mea este profesia mea, cea care mi-a dăruit afecţiunea publicului. <<Băile>> mele de mulţime, fie că sunt pe o scenă de teatru sau pe un peron de gară, sunt în apele curate ale sincerităţii şi afecţiunii reciproce. 

(...) Oamenii mă ajută să rămân tânăr. 

Mă încarc cu dragostea şi iubirea oamenilor de pe stradă, care mă opresc, mă salută şi vor să facă poze cu mine. 

Mă simt bine printre oameni şi îmi iau energia de la ei. Eu nu vreau să mor niciodată, aş vrea să trăiesc veşnic. Încă mai cred, continui să cred, în Moş Crăciun aducător de daruri, în zânele fermecătoare şi bune. Vrăjeala asta, chestia asta, cu tinereţea veşnică - îmi pare rău că trebuie să o spun, poate ajunge un blestem. Încet-încet, rând pe rând, s-ar duce cei dragi şi ai rămâne tu singur, ferească Dumnezeu, ca un prost, într-o lume de oameni obişnuiţi, care niciodată n-o să înţeleagă tinereţea asta fără sfârşit...”

❤️Florin Piersic împlinește astăzi 89 de ani. 

Ar trebui să aveţi încă pe atâta timp, ca să-i ascultaţi povestea întreagă. 

O poveste plină de umor dureros, de toate iubirile lui de oameni, de prieteni, de spaima despărţirilor, de bucuria regăsirilor. Ca un „râsu-plânsu” îmbrăţişat, cuprins, adunat între două lacrimi - a durerii pentru plecaţi şi a iubirii pentru rămaşi.

Florin Piersic este unul dintre ✨monștrii sacri✨ ai cinematografiei românești.

S-a născut la Cluj pe data de 27 ianuarie, 1936.

„Pe 26 ianuarie 1936, mama şi tata erau la cinematograful Central din Cluj-Napoca.

Se uitau la un film, era seara... 

Era „Tarzan”, cu Johnny Weissmuller. 

Şi în timpul proiecţiei, pe la 10.00 şi jumate, mama i-a a spus lui taică-meu: <<Măi Ştefane, cred că nasc>>. Asta în timp ce se uitau la film. Au dus-o la spital (...) şi la ora 5.00 dimineaţa, fără zece, m-am născut eu. 

Dintr-un cinematograf am plecat să vin pe lume, ca să zic aşa”, povesteşte, într-un interviu, marele actor.

Născut din părinți bucovineni (mama originară din Valea Seacă, tatăl, medic veterinar, originar din Corlata), Florin Piersic și-a petrecut copilăria în Corlata, Pojorâta și Cajvana, apoi în Cernăuți și ulterior, la Cluj, unde a urmat liceul.

În 1941, familia Piersic s-a stabilit la Cernăuți, în timpul României Mari, tatăl fiind numit acolo medic veterinar-șef al orașului.

A absolvit Liceul de baieți Nr. 3 din Cluj (azi, Colegiul Național Emil Racoviță), iar apoi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. I-a avut colegi de generație pe Leopoldina Bălănuță, Geta Angheluță, Ioana Bulcă, Ica Matache, Lucia Mara, Dumitru Furdui, Cosma Brașoveanu, Gheorghe Popovici Poenaru, Liviu Crăciun, Radu Voicescu, Anatolie Spânu și alții.

Medicul Ștefan Piersic a aflat din închisoare, fiind deținut politic, că fiul său a devenit student la Teatru în București, iar mama, despre care actorul a declarat că „aș da orice pe lumea asta s-o mai văd cinci minute”, a muncit din greu, la Cluj, și l-a ținut în facultate. Actorul nu a uitat niciodată sacrificiile părinților săi. 

„Sensibilitatea mamei mele m-a ajutat în întelegerea personejelor cărora le-am dat viață”, spune el. 

„Dinu Cernescu a avut ideea de a mă distribui în <<Peer Gynt>> - spectacolul meu de absolvire a Institutului, spectacol care a rămas un model pentru generaţiile următoare.”

La doi ani după absolvire, Florin Piersic a debutat pe scena Teatrului Național din București cu rolul Richard din „Discipolul diavolului". Au urmat „Tragedia optimistă”, „Oameni și șoareci” sau „Orfeu în Infern”, piese care au scos în evidență geniul, naturalețea și prospețimea actorului.

„Cu câteva ore înainte de a mă prezenta la examenul de admitere în Institut, am intrat într-un cinematograf. Ce film rula? Hamlet.

Cu cine? Cu regele artiştilor, marele Sir Laurence Olivier. 

Îţi dai seama ce impact major a avut asupra mea, să-l văd pe acest uriaş actor într-o asemenea partitură?! Peste ani, după ce avusesem deja formidabila experienţă de a lucra cu Maestrul Alexandru Finţi pentru rolul din <<Idiotul>>, acesta mi-a propus să-l joc pe prinţul Danemarcei, în regia domniei sale.

Ce şansă pe mine! Am învăţat textul, am început repetiţiile, care continuau şi dincolo de scândura scenei, în lungile plimbări în care îl conduceam pe Maestru până acasă, lângă Biserica Alba, pe Calea Victoriei. 

Într-o zi, în timpul repetiţiei, într-un moment în care mă emoţionasem, mi-a întins o batistă. Imediat după aceea mi-a cerut-o înapoi.

Am spus atunci că i-o înapoiez a doua zi, dupa ce avea să o spele mama. 

Totuşi, a insistat să i-o înapoiez, spunându-mi că batista înseamnă despărţire. Am zâmbit. În dimineaţa următoare, am primit un telefon care m-a împietrit. Soţia lui mă suna să-mi spună că părintele meu artistic, în noaptea aceea, plecase într-o stea… Fireşte, repetiţiile s-au oprit, iar eu am rămas cu un mare gol în suflet. O dată pentru dispariţia acestui mare regizor şi om de artă, şi a doua oară, pentru acest rol pe care începuserăm să-l creăm împreună.”

S-a căsătorit în anii 60' cu actrița Teatrului Mic, Tatiana Iekel, cu care l-a avut pe primul lor copil, actorul Florin Piersic Jr..

După divorțul de prima soție, Piersic s-a căsătorit cu actrița Anna Szeles, cu care l-a avut pe cel de-al doilea fiu, pe Daniel. În 1985 Anna Szeles a cerut și a obținut divorțul, apoi s-a mutat împreună cu fiul în Ungaria. Florin Piersic s-a recăsătorit în 1993 cu Anna Torok, o clujeancă cu care avea o relație de șapte ani.

„Primele două soţii ale mele au fost şi ele actriţe. De Tatiana Iekel m-am despărţit pentru că n-a mai mers, pur şi simplu - eram foarte tânăr şi buimăcit de succes, iar Aniko (Ana Szeles - n.r.) a plecat la Budapesta. (...)

Am rămas cu amândouă în relaţii foarte bune, ne vizităm. (...) Din fericire, acum, la vârsta înţelepciunii, am norocul să reziste lângă mine o femeie cu totul specială: ce-a de-a treia soţie a mea, Ani Piersic. E tot unguroaică, din Cluj, contabilă de meserie, dar cu suflet bogat şi risipitor, nu ţine socoteala vorbelor calde şi bune, nu-şi drămuieşte gesturile mărunte şi dragi, nici ataşamentul sau fidelitatea.(...)

Şi acum sunt mai tot timpul plecat de acasă, dar ştiu că Ani mă aşteaptă şi e răbdătoare. 

Ce să fac, meseria asta n-o poţi face stând la birou, în fotoliu de director. (...) Dar îmi iubesc nevasta, ea ştie asta, şi atunci lucrurile se simplifică mult, chiar dacă nu suntem tot timpul, zi de zi, împreună.”

Debutul său în cinematografie s-a produs cu filmul „Ciulinii Bărăganului” din 1957, unde a jucat rolul lui Tănase. 

Imediat în anul urmator joacă în „O Poveste ca-n basme” (1959), apoi „Aproape de soare” (1960), „S-a furat o bomba” (1961), „Pasi spre luna” (1963), si-a incercat talentul in ceea ce priveste filmele istorice in „Neamul Șoimareștilor” din 1965 regizat de Mircea Dragan si urmează si filmul care îl urcă printre marii actori români De-aș fi Harap Alb (1965) regizat de marele Ion Popescu Gopo.

Vârful carierei sale este filmul „De-aș fi Harap Alb” din anul 1965, însa rolurile prin care s-a evidențiat rămân cele în care a interpretat haiduci - Anghel Şaptecai sau Grigore Pintea -, dar rolul cel mai cunoscut şi îndrăgit, cu care aproape s-a confundat în conştiinţa publicului, este Mărgelatu din seria filmelor regizate de Doru Năstase şi Gheorghe Vitanidis, în care făcea un cuplu greu de egalat cu personajul Buză, interpretat de bunul său prieten Szobi Cseh. 

„Îmi sunt dragi toate personajele pe care le-am interpretat, în film, în teatru, părticică din mine, jertfă provizorie şi singurul mijloc de a-ţi apropia veşnicia clipei. Oamenii îmbătrânesc odată cu peliculele de film şi când te vezi mai tânăr cu 30-40 de ani ştii să-ţi acorzi locul şi valoarea pe care le meriţi. Dar dacă ar fi să aleg, cred că cel mai drag sufletului meu este <<colonelul Luncan>> din <<Paraşutiştii>>, în regia lui Dinu Cocea.

Dacă nu există <<ardere>> la vedere, indiferent de ceea ce faci, aceasta se rezumă la o repetiţie cenuşie, fără calitate. Haiduc, oţelar, rege, aviator, ofiţer, inginer, ţăran, medic, muncitor, etc., etc., am fost de toate în măsura în care a trebuit să aleg din copac (la mine piersicul) creanga înflorită!”

Aflat la vârsta de 70 de ani, marele actor și-a început cariera intr-un domeniu aflat la început de drum in Romania, si anume telenovela. Apariția inițial in doua dintre episoadele telenovelei <<Lacrimi de iubire>> a crescut ratingul acesteia și astfel regizorul s-a văzut nevoit să inventeze un rol în care să apară din nou Piersic.

Florin Piersic este un om sensibil, cu amintirea locurilor de altădată mereu vii în mintea sa, cu dragoste pentru tot ce înseamnă frumos și bine. Artistul spune că se reîntoarce cu drag în urbea în care s-a născut, în primul rând pentru oamenii locului. 

„Dacă ne luăm cu viaţa în altă parte, uităm să trăim”.

Marele actor a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.

În luna decembrie 2006, Florin Piersic și-a lansat la Cluj-Napoca DVD-ul „Omul cu 100 de chipuri", cu înregistrari si un interviu realizat de TVR Media. În 2009 a primit Premiul pentru întreaga carieră în cadrul festivalului de film Transilvania. 

De-a lungul timpului, Florin Piersic a primit titlul de „Cetățean de Onoare” al mai multor orașe precum: Bacău, Cluj-Napoca, Caracal, Sighet, Suceava, Baia Mare, Oradea, București sau Galați. În 26 ianuarie 2011, cinematograful „Republica” din Cluj-Napoca a fost redenumit în cinematograful „Florin Piersic.”

La 10 decembrie 2012, prin decretul președintelui Nicolae Timofti, actorului i s-a acordat cetățenia Republicii Moldova.