***

 ✨ „Cora stătea acolo, însă inima îi era grea. Oare viața a trecut pe lângă mine?

− Bună, frumoaso. Te căutam!

Cora se întoarse la auzul vocii lui, cu inima bătând să-i sară din piept.

− Rufus! 

Într-o secundă se aruncă în brațele lui, strângându-l tare. 

− Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred! Ești aici! Iubitule, iubitule... 

Tremura în brațele lui, respirând greu din cauza suspinelor.

− Liniștește-te, sunt aici. Sunt aici. Ești în brațele mele! 

Iar brațele lui o strângeau din ce în ce mai tare.

Cora se agăță de el, de teamă că va dispărea. Poate era doar un vis din care s-ar fi putut trezi în orice clipă.

− Nu-mi vine să cred... iubitule, Rufus al meu!

− Gata, gata, de ce plângi? Liniștește-te, scumpă Cora, gata!

Îi simți în ureche respirația caldă și reconfortantă.

Alunecă la pământ, cu fața lipită de pieptul lui, plângând, agățându-se de cămașa lui.

− Rufus, Rufus...

− Ți-am spus că am să vin.

− Da, dar, iubitule... 

Vorbele ei erau lipsite putere, nici nu se auzeau de fapt. 

Acum, că-și lăsase sufletul în brațele lui, se simțea neputincioasă. Din ochi îi picat lacrimi curate în timp ce inima îi tresălta de bucurie și ușurare. 

Se zguduia toată de plâns, fără să-i pese decât de bărbatul în brațele căruia se sprijinea, de mirosul de fum de pipă și de parfumul puternic, masculin care o ducea cu gândul mai mult la mare, decât la râu.

− Iubito, vom sta aici toată ziua?

Ea scutură din cap, surâzând ușor, ștergându-și obrajii cu palmele. Probabil că arăta într-un mare fel.

− Mor să-mi dai un sărut, îi șopti el în ureche ca să audă ea și numai ea.

Cora încercă să-și ridice capul, dar nu se putea mișca.

 Încerca să se elibereze de tensiunea unui an întreg de așteptare, de tot efortul depus ca să reziste și să creadă. 

− Bine, vom rămâne aici. 

O strânse și mai tare în brațe, sărutând-o pe obraz și odihnindu-și bărbia pe creștetul ei. 

− Așadar, nu cred că mai este nevoie să te întreb dacă ești surprinsă că mă vezi. 

Cora izbucni în râs, printre suspine.

− Oh, Rufus, nu-mi pot imagina vreo surpriză mai minunată. 

Îl sorbi din priviri, încercând să-i memoreze forma pieptului pe care își sprijinea obrazul, parfumul tare, felul în care îi simțea respirația în ureche și timbrul vocii. 

− Mă bucur atât de tare să te văd.

− Cora, frumoasa mea Cora. 

Rufus o îmbrățișă strâns. 

− Eram la St. Louise pentru sărbătoare și a trebuit să-mi încerc norocul și să vin așa, pe neașteptate.

− Ai venit numai pentru mine?

− Numai pentru tine! 

Făcu un pas în spate, cuprinzându-i fața în palme și ștergându-i lacrimile cu degetele mari. 

− Mi-a fost dor de tine.

Se aplecă spre ea. Fără să-i pese cine-i privește, Cora se ridică pe vârfuri, râvnind după sărutul lui. O iubea și nu avea să mai permită niciodată, nimănui, nici măcar propriei inimi, să se îndoiască de acest lucru.

Dar sărutul lui era dulce. Nehotărât. De ce îi dădea câteva firimituri când ea își dorea totul de la el?

Cora îl prinse de umeri și îl strânse tare de tot, revărsându-și toată dragostea în acest sărut. În depărtare, auzi o mașină claxonând și un trecător fluierând. Dar nu-i păsa. 

Nu aveau decât să vorbească. Refuză să-i dea drumul, sărutându-l ca o femeie îndrăgostită, dornică să i se dăruiască în totalitate. Măcar de i-ar cere-o.

Și el îi răspunse, sărutând-o din nou și din nou, senzual, fără să se mai sature.

Când se dezlipiră unul de celălalt, nu se mai putea ține pe picioare, darămite să mai ajungă la magazin.

− Te iubesc atât de mult, dragule, șopti ea.

Rufus o răsplăti cu un zâmbet îndrăzneț, atingându-și fruntea de a ei, binecuvântând-o cu un alt sărut.

− Și eu pe tine, draga mea. 

El îi dădu drumul, dar ea încă îl ținea strâns de braț. 

− Spune-mi, acum. Îi atinse cu degetul vârful nasului. Ce faci în oraș pe 4 iulie? Credeam că familia Scott organizează o mare petrecere.

− Da, așa e. Așteaptă să vezi! Toată lumea este acolo. Am venit în oraș ca să mă întâlnesc cu o clientă. E vina Odeliei. I-a promis domnișoarei Crum că își poate lua rochia astăzi. 

− Trebuie să mă ciupesc, să mă asigur că nu visez. 

Îl strânse de braț. 

− Ești chiar tu? Inima îmi bate atât de tare!

− Inima asta? De aici? Rufus o atinse între sâni, făcând-o să ardă de dorință.

− Rufus, te rog, suntem în public. 

Dar senzația era amețitoare. Îi era greu să-i reziste. Voia ca el să o sărute, să o atingă. Voia tot ce-i putea oferi iubirea pentru un bărbat.

− Să intrăm, atunci. 

O conduse spre magazin, îi luă cheia din palmă și descuie.

 

− Ce spuneai? Că trebuie să te întâlnești cu o clientă?

− Trebuie să ajungă din minut în minut să-și ia rochia de mireasă. 

Cora își recuperă cheia din mâna lui, tremurând când degetele lui îi mângâiară palma.

Rufus trânti ușa după el. Erau singuri în magazinul sufocat de căldură, departe de privirile curioase de pe First Avenue.

− Întrerupătorul... este chiar aici. 

Cora arătă spre peretele de la intrarea în salonul mic. Erau singuri. Doar ei doi. Era atât de fericită și speriată în același timp.

Când se întinse spre întrerupător, Rufus o prinse brusc și o lipi de perete.

− Iubito, ești minunată.

Se aplecă să o sărute pe gât. Cora se lipi de el, abandonându-se cu totul în brațele lui puternice ca să nu cadă din picioare. Buzele lui, pătimașe și catifelate, îi ardeau clavicula.

− Rufus... iubitule... vor... vor... ajunge... imediat. 

Fu gata să leșine, dar el o ridică în brațe, buzele lor se găsiră, fiecare sărut fiind mai pasional decât cel dinainte.

− Iartă-mă, dar nu înțeleg de ce nu am venit să te văd mai devreme. 

El îngenunche pe podea, coborându-și mâna ușor pe coapsa ei. Dacă asta era pasiunea iubirii, atunci spera să nu se termine vreodată.

− Uite, scoase din buzunar o bijuterie strălucitoare din aur. Zece carate. Pentru tine.

− Vai, Rufus, nu trebuia. 

Ținea în palmă lănțișorul cu pandantiv în formă de inimă, puțin dezamăgită. Oare o cerea în căsătorie? Fără inel? Nu toți bărbații ofereau un inel, dar...

Rufus o întoarse cu spatele la el, îi dădu părul la o parte cu delicatețe, sărutând-o, și îi prinse lănțișorul la gât.

− Ia să te văd. Da, este foarte frumos. L-am văzut când am fost la New York. La Tiffany’s.

− Ai fost la New York! Nu mi-ai spus niciodată!

− L-am inscripționat: „Iubitei mele, Cora”. Vezi?

Ea îl privi lung în ochii albaștri.

− Văd tot ce am nevoie să văd în acest moment. Pe tine, Rufus, pe tine.

El o strânse în brațe, răspunzându-i cu un sărut.

− Iubitule, se dădu ea un pas înapoi, ai primit vederea pe care ți-am trimis-o odată cu scrisoarea? Vederea de la acea Miriam? Părea disperată să-ți vorbească. 

El nu menționase nimic în scrisori. 

− Cine este? îl întrebă curioasă, pe un ton blând, deloc acuzator.

− Ce spui? O privi în ochi. Miriam? Despre ce... Aaa, Miriam! Da, soția unui amic. Voia să-i facă o surpriză de ziua lui. Nimic important.

− Nu?

− Vino, Cora, vreau să te sărut, nu să discut despre altă femeie. 

Buzele lui se lipiră de ale ei, în timp ce o strângea tot mai tare în brațe.

− Domnișoară Cora? 

Sunetul clopoțeilor de la ușa din față îi făcu să se depărteze unul de celălalt. Respirând greu, cu o șuviță de păr aurie în ochi, Rufus își băgă cămașa în pantaloni și se făcu nevăzut în întunericul din salonul mic.

Tremurând de parcă tocmai ar fi făcut o baie în apele reci ale râului, Cora se aranjă și ea înainte să iasă din salonul mic. După lacrimile vărsate și săruturile pasionale ale lui Rufus, Dumnezeu știe cum arăta.

 Își aranjă părul, conștientă că sudoarea de pe gât se impregnase în gulerului rochiei.

− Domnișoară Crum! Intrați, vă rog!”

– 𝐟𝐫𝐚𝐠𝐦𝐞𝐧𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐫𝐨𝐦𝐚𝐧𝐮𝐥 𝐌𝐀𝐆𝐀𝐙𝐈𝐍𝐔𝐋 𝐌𝐈𝐑𝐄𝐒𝐄𝐋𝐎𝐑 𝐝𝐞 𝐑𝐚𝐜𝐡𝐞𝐥 𝐇𝐚𝐮𝐜𝐤

📕 Noul roman 𝐂𝐨𝐫𝐨𝐥𝐚, „Magazinul mireselor” de Rachel Hauck, este o încântătoare poveste despre viață și despre legăturile nebănuite pe care se întâmplă să le avem cu trecutul nostru.

Vă invit să descoperiți o poveste despre dragoste și întortocheatele ei cărări. 

Despre trădările din dragoste, despre iluziile care ne împiedică să vedem adevărul atunci când toți ceilalți îl văd, despre lecțiile dure pe care viața ni le dă atunci când suntem nehotărâți, dar și despre finalurile fericite care vin după perioade îndelungate de neîmpliniri și neliniște.

📌 Cumpărați acum: https://actsipoliton.ro/rachel-hauck-magazinul-mireselor-carte