***

 ℹ𝐀𝐓𝐇𝐀𝐍𝐀𝐒𝐈𝐄 𝐌𝐈𝐑𝐎𝐍𝐄𝐒𝐂𝐔

(𝟏𝟐 𝐚𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭 𝟏𝟖𝟓𝟔 - 𝟗 𝐨𝐜𝐭𝐨𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟗𝟑𝟏)

     Înaltul ierarh Athanasie Mironescu s-a născut la 12 august 1856, în satul Trohan, sat așezat în partea de vest a comunei Gârceni, plasa Racova, județul Vaslui și a fost fiul cel mic al preotului Miron și al Ecaterinei. Cu numele de botez Alexandru, acesta a fost cel de-al 17-lea copil al familiei.

     A urmat clasele primare în comuna sa natală, iar mai târziu, a frecventat Seminarul „Veniamin” Socola, de lângă Iași (1870-1877). Tânărul Alexandru s-a străduit a face toate cele trebuincioase, treaptă cu treaptă și a ajuns, încă din timpul școlii, să ajute la biserica tatălui său, când a devenit anagnost și cântăreț în strană.

     În anul 1874, tatăl său a murit, iar pentru a împlini dorința acestuia, Alexandru a renunțat la studii și a cerut să fie hirotonisit ca preot în locul părintelui său. La 8 februarie 1879 s-a căsătorit cu Maria Popescu, a fost hirotonisit diacon la 24 aprilie și apoi preot în satul natal, la 27 mai, același an. A fost înălțat paroh de către episcopul Iosif Gheorghian. Un an mai târziu, la vârsta de 24 de ani, a suferit o dublă pierdere, moartea soției și a mamei sale. 

     S-a înscris la Facultatea de Teologie din București, în perioada 1879-1881, apoi la Facultatea de Teologie din Cernăuți, în perioada 1882-1886. S-a întors în capitală cu titlul de doctor în teologie și a fost numit director al Internatului de Teologie din București (1886-1887). 

     La data de 6 ianuarie 1882, Alexandru Mironescu a ținut ultima slujbă în satul natal. 

     În perioada 1886-1887 a fost numit profesor suplinitor la Seminarul „Central”. În anul 1887 a obținut, prin concurs, Catedra de Teologie Morală, în cadrul Facultății de Teologie, din cadrul Universității București. Datorită activității sale teologice a fost înălțat ca iconom stavrofor, iar în anul 1893 a fost însărcinat să gireze afacerile Sfintei Episcopii de Râmnic Noul Severin pe timpul bolii P. S. Ghenadie Enăceanu. 

     A intrat în monahie, la 27 ianuarie 1895, la mănăstirea Cernica, unde a fost ales arhiereu cu titlul „Craioveanul”. A fost călugărit de către arhimandrit Silvestru Petrescu și a luat numele de Athanasie, în loc de Alexandru. La data de 5 februarie 1895 a fost ridicat la rangul de arhimandrit, de către mitropolitul primat, de la aceea vreme, Ghenadie Petrescu. Trei zile mai târziu a fost hirotonit arhiereu locțiitor în catedrala sfintei Mitropolii de către același mitropolit primat din acea vreme, fiind asistat de Ghenadie Enăceanu, Silvestru Bălănescu, Gherasim Timuș. 

     După acest moment a fost trimis la Episcopia Râmnicului și Noului Severin, unde s-a pregătit ca urmaș al lui Ghenadie Enăceanu. După moartea acestuia, Athanasie Mironescu a fost ales episcop, la data de 12 martie 1898.

Athanasie Mironescu a rămas în scaunul episcopal de Râmnic Noul Severin până la data de 5 februarie 1909, când a fost ales mitropolit primat. A activat în această funcție până la demisia sa, de la 28 iunie 1911. 

     După demisie, Athanasie Mironescu s-a stabilit la Mănăstirea Cernica, unde a trăit până la sfârșitul vieții. Aici și-a retipărit traducerile și s-a interesat cum se traduce Scriptura.

     A trecut la cele veșnice la data de 9 octombrie 1931. Rămășițele pământești sunt la mănăstirea Cernica, unde, conform dorinței sale, a fost înmormântat.

     S-a remarcat prin numeroase lucrări teologice, istorice şi filosofice, deosebit de apreciate. Drept urmare, în ședința din 25 mai 1909, Academia Română l-a ales membru de onoare. Dintre acestea putem aminti: Memoriu asupra activității de Teologie (1887); Viața modernă în raporturile ei cu religiunea și biserica (1890); Etica evoluționistă și etica creștină (1893); Manual de teologie morală (1895); O călătorie în Orient (1896); Noua lege a învățământului și religia în școlile secundare (1898); Morala pentru copii (1899); Sf. Athanasie cel Mare, Episcopul Alexandriei (1900), Sfânta Episcopie a eparhiei Râmnicului Noului Severin în trecut și acum (1906); Sfaturi către preoți (1909); Psaltirea pe scurt (1909, ediția a II-a, 1923); Apărarea Mitropolitului Athanasie rostită înaintea Sf. Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române (1911); Istoria mănăstirii Cernica (1930). Cărți apărute postum: Sfaturi duhovnicești către preoțimea din de Dumnezeu păzită eparhiei a Râmnicului-Noului Severin (1946), Carte pastorală la praznicul Maicii Domnului (1947). Traduceri: Euseviu Popovici, Istoria Bisericească și statistica bisericească (traducere de Athanasie Mironescu, vol. I, ediția a II-a, 1925), Euseviu Popovici, Istoria Bisericească (traducere de Athanasie, episcopul Râmnicului Noului Severin Gherasim, episcopul Eparhiei Argeșului, vol. II, 1901).

𝐁𝐈𝐁𝐋𝐈𝐎𝐆𝐑𝐀𝐅𝐈𝐄:

• Păcurariu, Mircea, Dicționarul teologilor români, (Ediția a doua, revăzută și întregită), Editura Enciclopedică, București, 2002.

• Idem, Istoria Bisericii Ortodoxe Române (Perioada a patra 1821-1918), Vol. 3, Editura Institutului Biblic al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.

• Romanescu, Vasile, Mitropolit Athanasie Mironescu, Editura Cartea Româneas că, București, 1942.