***

 GRIGORE IGNAT

(n. 2 august 1889 - d. 6 august 1917)

Grigore Ignat a fost unul dintre eroii care s-au jertfit pentru un ideal, libertatea sfântă a neamului românesc, iar dovada eroismului său a udat glia cu sânge, pentru „bucuria viitorului”. 

Exponent al vestitei generații a „Marele Război”, căpitanul Grigore Ignat a fost unul din bravii eroi care au dus spre acel moment, clipa mult așteptată de atâtea generații, unirea. 

Acesta s-a născut la data de 2 august 1889, la Bârlad, plasa Târgul Simila, județul Tutova, fiind fiul lui Enache Ignat și al Elisabetei. Studiile primare, gimnaziale și liceale le-a urmat în orașul natal.

În perioada 1908-1910, Grigore Ignat a urmat Școala Militară de Infanterie. La 28 februarie 1910, prin Ordinul de zi 607, a fost înaintat la gradul de sergent. Prin Înaltul Decret Nr. 2382/1910, a fost avansat la gradul de sublocotenent, făcând parte din Regimentul 12 Infanterie „Cantemir” Bârlad. La 1 decembrie 1912, prin Înaltul Decret Nr. 5041 a fost mutat în cadrul Regimentului „Radu Negru” Nr. 28 Argeș.

Grigore Ignat a luat parte la Campania din anul 1913, în perioada 23 iunie-24 august, 63 de zile, cu Regimentul 44 Rezervă. În urma participării la cel de-al Doilea Război Balcanic, colonelul Lambru, comandantul Brigăzii 23 Infanterie rezervă, la 15 august 1913, l-a recomandat superiorilor săi menționând faptul că acesta „este un tânăr ofițer, care ținut de aproape va putea deveni un bun ofițer”.

La data de 1 octombrie 1913, Grigore Ignat a fost avansat la gradul de locotenent și a fost mutat, prin Înaltul Decret Nr. 5856, în cadrul Regimentului Nr. 37 Botoșani. În același an, a devenit „ofițer elev” la Școala Specială de Infanterie din București.

Tânărul ofițer a urmat, prin Înaltul Decret Nr. 128/ 1914, Școala de Tragere a Infanteriei, cursul de mitraliere. Rezultatele au fost bune, iar în urma muncii depuse se arată faptul că „i se poate încredința comanda secției de mitraliere”.

Primul Război Mondial l-a găsit pe locotenentul Grigore Ignat în cadrul Regimentului 77 Infanterie, acesta fiind „venit”, alături de noii săi colegi, la 1 aprilie 1914, prin Înaltul Decret Nr. 1159. I s-a încredințat comanda companiei de mitraliere a regimentului.  

După secole de suferință și multă durere, poporul nostru, sub sceptrul regelui Ferdinand, în noaptea de 14/15 august 1916, a intrat în război. 

În acele momente de suferință pentru țară, Grigore Ignat a fost înaintat la gradul de căpitan, la 1 noiembrie 1916, în cadrul Regimentului 51 Infanterie. Tot în același an, Grigore Ignat, alături de Regimentul 51 Infanterie Galați, a fost trimis să lupte în Dobrogea. A fost numit comandant de companie mitraliere, dar și director al Școlii de Completare a Cunoștințelor elevilor plutonieri.

În iarna anului 1916-1917, Grigore Ignat a contribuit la instruirea pușcașilor, grenadierilor, telefoniștilor, geniștilor și agenților de legătură.

Mărășeștii au fost punctul „cel mai primejdios al întregului front român”. Luptele de la Răzoare, din ziua de 6/19 august 1917, au reprezentat punctul cel mai fierbinte și sângeros al Bătăliei de la Mărășești. 

Atunci, Grigore Ignat, căpitanul Companiei de mitraliere a Batalionului 1 din cadrul Regimentului 51/52 Infanterie, aflat „sub bolta înaltă a traiectoriilor”, sesizând gravitatea situației, a pregătit un contraatac, ordin primit de la generalul de divizie Ion Popescu. Între subunitățile desfășurate pe aliniamentul căii ferate Panciu-Mărășești era și Batalionul 1, care avea centrul dispozitivului chiar la cota 100. Aici, „o luptă sălbatică pe viață și pe moarte, se dădea pentru stăpânirea cotei 100. Soarta bătăliei și a țării se jucau în acest loc și ceas”.

Căpitanul Grigore Ignat a primit ordinul ca dușmanul să fie ținut pe loc „cu orice preț”. 

În acest spațiu redus, Grigore Ignat, instalat la piesa numărul 1, „își așeză mitraliera  într-o tranșee, adunase în jurul lui sfărmăturile batalionului și organizase rezistența. […] Mitralierele încep să țăcăne, iar dușmanul e pironit în fața tranșeelor […]. De două ori dușmanul amenință cu împresurarea; de două ori își schimbă așezarea. Sub mâna dibace a maestrului, glasul mitralierei izbucnește mai mânios decât, oricând. Și minutul fatal sosește. Puhoiul dușman a trecut peste mormanul de cadavre semănate în fața companiei eroice și s-a năpustit furios în linia ei de fier și foc. Cei din urmă servanți, rămași în viață. La postul său căpitanul Ignat, străpuns de zeci de baionete cade, îmbrățișând țeava înroșită a mitralierei pe care o servise până în cea din urmă clipă”. De asemenea, „cele 8 piese erau îngropate având deasupra lor 1-3 rânduri de cadavre de dușmani. Pe lângă căpitanul Ignat s-au găsit toți servanții uciși cu mâinile încleștate pe trăgaci”. 

Căpitanul Grigore Ignat a trecut la cele veșnice la 6 august 1917, iar prin Decretul Regal Nr. 1488/1917, a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a. 

Bibliografie:

• Dragu, Constantin, Căpitan Ignat Grigore-Eroul dela Mărășești, în „Frontul de la Mărășești”, Anul III, Nr. 15, octombrie 1938, Tipografia ziarului „Universul”, București.

• Kirițescu, Constantin, Istoria Războiului pentru Întregirea Neamului 1916 -1919, Vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989.

• Mocanu, Vasile I., Căpitan Grigore Ignat, Editura Mi litară, București, 1967.